Un calamar colosal viu a fost surprins în toată splendoarea sa. După un secol de căutări, acest cefalopod extrem de evaziv a fost filmat pentru prima dată în habitatul său natural și nu în stomacul unei balene sau eșuat pe o plajă.
Acest tânăr a fost filmat pe 9 martie, la o adâncime de 600 de metri în apele din apropierea Insulelor Sandwich de Sud, în sudul Oceanului Atlantic. O echipă de oameni de știință aflați la bordul navei de cercetare „Falkor (too)” a Institutului Schmidt Ocean a surprins imaginile cu ajutorul unui vehicul subacvatic telecomandat (ROV), iar experții sunt încântați de rezultate.
„E emoționant să vedem primele imagini in situ ale unui juvenil de calmar colosal și e copleșitor să ne gândim că ei nici măcar nu știu că oamenii există. Timp de 100 de ani, i-am cunoscut în principal prin rămășițele descoperite în stomacurile balenelor și ale păsărilor marine sau ca prădători ai codului patagonian”, a declarat dr. Kat Bolstad, biologă specializată în cefalopode la Universitatea de Tehnologie din Auckland (Noua Zeelandă), care i-a oferit consultanță echipei și a ajutat la confirmarea speciei.
Un calamar colosal le-a oferit cercetătorilor o priveliște unică
Calmarii colosali (Mesonychoteuthis hamiltoni) fac parte din familia calmarilor „de sticlă” (Cranchiidae), motiv pentru care exemplarul filmat are un corp parțial transparent. Deoarece sunt atât de rari, comportamentul și ciclul lor de viață rămân în mare parte un mister. Totuși, cercetătorii cred că, pe măsură ce cresc, corpul lor devine din ce în ce mai închis la culoare.
Individul filmat este încă mic, având doar 30 de centimetri lungime, însă această specie poate ajunge până la 7 metri și poate cântări până la 500 de kilograme, fiind astfel cel mai greu nevertebrat de pe planetă. Deși calmarii gigantici (Architeuthis dux) pot fi mai lungi (până la 13 metri), ei nu ating aceeași greutate, scrie IFL Science.
Cercetătorii nu sunt dezamăgiți că au surprins un exemplar mic. „Îmi place că prima noastră întâlnire cu un calmar colosal a fost cu unul tânăr”, a spus dr. Bolstad la o conferință de presă.
„Aceasta nu este imaginea clasică pe care mulți dintre noi o aveam în minte pentru prima apariție a unui calmar colosal. Știm cât de mari pot deveni. Știm că este cel mai greu . Este un exemplu minunat al frumuseții vieții din adâncuri, în contrast cu titlurile exagerate din presă care îl prezintă ca pe un monstru din coșmaruri”, a adăugat ea.
100 de ani de la descoperirea speciei
Între decembrie 2022 și martie 2023, grupul nonprofit Kolossal a desfășurat o expediție în Antarctica în căutarea calmarului colosal. În acea perioadă, au filmat un calmar de sticlă de 10-12 centimetri, posibil un exemplar juvenil, dar calitatea slabă a imaginii nu a permis o identificare clară, ar fi putut fi și un adult din specia Galiteuthis glacialis sau chiar o specie necunoscută.
Însă imaginile recente sunt mult mai clare. Dr. Bolstad și dr. Aaron Evans, un alt expert în calmari de sticlă, au confirmat că este vorba de un calamar colosal observând prezența unor cârlige situate pe mijlocul celor opt brațe, un detaliu distinctiv al acestei specii.
„E uimitor că putem colabora în timp real cu comunitatea taxonomică prin teleprezență de pe R/V Falkor (too), în timp ce suntem pe mare. Rețeaua internațională de cercetători Ocean Census este mândră să colaboreze cu Institutul Schmidt Ocean pentru a accelera descoperirea speciilor și pentru a extinde cunoașterea vieții marine, în timp real, împreună cu întreaga comunitate științifică globală”, a spus dr. Michelle Taylor, cercetătoare principală a expediției și profesoară la Universitatea din Essex (Anglia). Ea a condus echipa Ocean Census în cadrul expediției de pe Insulele Sandwich de Sud.
În mod remarcabil, descoperirea coincide cu aniversarea a 100 de ani de la identificarea și denumirea oficială a calmarului colosal. Specia a fost descoperită în 1925, când părți ale unui calmar necunoscut au fost găsite în apropierea Insulelor Shetland. Rămășițele au fost trimise la British Museum, unde au fost clasificate drept o specie nouă: Mesonychoteuthis hamiltoni.
A durat un secol, dar știința a reușit în sfârșit să vadă unul viu.