În inima Munților Stâncoși ai Canadei, o nouă specie de fluturi a zburat ani la rând neobservată de știință.
Cu o anvergură a aripilor de 2,5-4 cm și un colorit brun pe partea superioară și gri-maro cu pete negre dedesubt, această fusese considerată până de curând parte din specia Satyrium semiluna.
Totuși, fluturii izolați de pe albia glaciară Blakiston Fan, din Parcul Național Waterton Lakes (Alberta), au fost recunoscuți oficial drept o specie distinctă: Satyrium curiosolus.
O nouă specie de fluturi are o istorie remarcabilă
Un studiu recent, publicat în ZooKeys de o echipă internațională de cercetători, a dezvăluit o istorie evolutivă remarcabilă. Se pare că S. curiosolus este complet izolat de rudele sale apropiate de cel puțin 40.000 de ani, timp în care a dezvoltat trăsături genetice și ecologice unice.
„Secvențierea genomului complet a arătat o diversitate genetică extrem de redusă și un nivel foarte ridicat de consangvinizare istorică în comparație cu populațiile S. semiluna din Columbia Britanică și Montana, aflate la peste 400 km distanță”, explică Zac MacDonald, cercetător postdoctoral la UCLA (SUA) și coautor al studiului.
Deși are o populație mică, datele genetice sugerează că S. curiosolus a supraviețuit ca o linie evolutivă stabilă, complet independentă, timp de zeci de mii de ani. „Asemenea vulpilor de pe Insulele Canalului, acest fluture pare să fi eliminat o parte din variațiile genetice dăunătoare printr-un proces lent și continuu de consangvinizare, reușind astfel să supraviețuiască izolat”, adaugă MacDonald.
Cum arată habitatul acestei specii?
Habitatul său este complet diferit de al celorlalte populații de S. semiluna. În timp ce rudele sale trăiesc în stepa cu arbuști, S. curiosolus ocupă un singur loc, o albie glaciară cu vegetație de tip pajiște, unde are relații ecologice distincte cu plante și furnici specifice.
Specia depinde exclusiv de planta Lupinus argenteus pentru dezvoltarea larvară, o plantă care nu este folosită de S. semiluna în Columbia Britanică. În plus, larvele de S. curiosolus trăiesc în relație mutualistă cu numită Lasius ponderosae, o asociere necunoscută în rândul celorlalte populații de S. semiluna.
„Larvele le oferă furnicilor o secreție dulce numită nectar, iar în schimb furnicile le apără de prădători și paraziți”, explică James Glasier, de la Wilder Institute/Calgary Zoo. Larvele se retrag în galeriile furnicilor când sunt deranjate sau când e prea cald, iar femelele adulte își depun ouăle chiar la intrarea acestor galerii, sub tufele de Lupinus argenteus.
Recunoașterea oficială a speciei S. curiosolus are implicații importante: subliniază unicitatea evolutivă a acestui fluture și nevoia urgentă de strategii de conservare adaptate.
Această nouă specie de fluturi este unică și are nevoie de conservare
Specia se confruntă cu o provocare serioasă: izolarea sa îndelungată a dus la o diversitate genetică foarte scăzută, ceea ce reduce capacitatea sa de . Deși în astfel de cazuri se ia în calcul „salvarea genetică”, adică introducerea de indivizi din populații apropiate pentru a crește diversitatea genetică, în cazul S. curiosolus acest lucru este riscant. Diferențele mari dintre această specie și S. semiluna pot duce la ceea ce se numește „outbreeding depression” (scăderea adaptabilității la urmași) sau la incompatibilitate reproductivă.
Așadar, această specie s-ar putea să fie complet singură în lupta cu viitorul. Conservarea ei ar putea presupune crearea de noi populații în alte zone sigure pentru a-i crește șansele de supraviețuire, în contextul schimbărilor climatice care amenință ecosistemul de la Blakiston Fan.
„Descoperirea lui S. curiosolus este o dovadă puternică a modului în care genomica revoluționează taxonomia și conservarea”, subliniază Julian Dupuis, profesor la Universitatea din Kentucky (SUA). Studiul arată că metodele tradiționale, bazate doar pe morfologie, pot rata specii ascunse în diversitatea aparent omogenă. Tehnologiile moderne permit identificarea unor astfel de specii „invizibile”, cu o valoare conservativă imensă, scrie Phys.org.
„Colaborarea dintre cercetători, organizații nonprofit și specialiști în conservare a fost esențială pentru această descoperire. Doar prin eforturi interdisciplinare le putem face față provocărilor complexe din conservare și putem proteja specii precum S. curiosolus”, adaugă MacDonald.
Recunoașterea oficială este doar primul pas. Cercetările viitoare vor explora mai detaliat evoluția acestei specii și relațiile sale ecologice, iar monitorizarea continuă realizată de Parks Canada și Wilder Institute/Calgary Zoo va fi esențială pentru evaluarea impactului schimbărilor climatice și pentru stabilirea unor măsuri adecvate de protecție.
Până atunci, această nouă specie de fluturi ne amintește că uneori cele mai mici și ignorate viețuitoare pot ascunde o importanță științifică și ecologică uriașă.