După ce a devenit suveranul României, la 8 iunie 1930, regele Carol al II-lea s-a răzbunat pe cei pe care i-a considerat „vinovați” pentru eliminarea lui din linia de succesiune dinastică întreprinsă în 1926, deși chiar el își anunțase părinții că renunța la titlul de „principe moștenitor al României”. Ținta principală a fost mama sa, regina Maria, însă nici apropiații de reginei nu au scăpat de răzbunarea suveranului.
Carol l-a considerat pe liderul liberal Ionel Brătianu drept principalul său dușman. Brătianu s-a opus vehement oricărei tentative a principelui de a reveni în țară după ce Carol și-a auto impus un exil la Paris.
La finalul anului 1927, Ionel Brătianu s-a stins în mod fulgerător din viață, în urma unei infecții provocate de o banală amigdalită. Tot în acel an a murit și regele Ferdinand I, iar până la majoratul regelui Mihai, prerogativele Tronului au fost preluate de o regență.
„Cea mai rapidă lovitură de stat din istorie”
Dispariția regelui Ferdinand I și a lui Ionel Brătianu l-a determinat pe Carol să întreprindă toate demersurile pentru a reveni în țară și a ocupa Tronul. La începutul lui iunie 1930, Carol se întoarce în România, iar pe 8 iunie își detronează fiul minor, Mihai, și devine rege al României. Despre acest moment, mai târziu, regele Mihai avea să afirme: „A fost cea mai rapidă lovitură de stat din istorie”.
Intuind că regele Carol al II-lea va dori să se răzbune pe toți cei care i s-au opus, Barbu Știrbey, un apropiat al reginei Maria, a anunțat la doar cinci zile de la instalarea lui Carol al II-lea pe Tron că va pleca din țară. Până în toamna anului 1940, atunci când a abdicat regele Carol al II-lea, prințul Știrbey nu va mai călca în România.
Imediat după ce a devenit rege al României, Carol al II-lea a dorit să-i limiteze drastic reginei Maria influența în viața politică și publică a țării. La doar o săptămână de la urcarea pe Tron, Carol îi scria amantei sale, Elena Lupescu, despre îngrijorările sale privitoare la regina Maria:
„O altă problemă care ne îngrijorează pe Nicky (prințul Nicolae, fratele regelui Carol,al II-lea, n.r.) şi pe mine e mama. Avem impresia că se adaptează, împotriva voii ei, la noua situație. Încă din prima seară mi-am expus cu fermitate condițiile. Am primit-o cu cel mai mare fast, ca să-i dăm de înțeles că, dacă se poartă frumos, suntem dispuși să o tratăm frumos”.
Începutul izolării reginei Maria. „Oh, Carol, cum ai putut!”
La finalul lunii iunie 1930, regele Carol al II-lea l-a schimbat pe generalul Atanasescu, ce ocupa funcția de maestru al Curții reginei Maria.
„Din păcate, zi cu vești neplăcute la Tenha Juvah (palatul regal de la Balcic, n.r.). A doua veste proastă mă rănește într-un mod mult mai direct. Am primit o scrisoare de la Atanasescu pe care îl așteptam aici, în care-mi spune că a primit ordin de la rege să nu vină să mă vadă și, în același timp, ordin ca el, Atanasescu, să ceară în scris să fie transferat la un regiment.
Carol face asta pe la spatele meu, îl înlătură pe șeful Casei mele, pe cel care-mi conduce toate treburile. De pe o zi pe alta, fără niciun avertisment, fără nicio discuție cu mine fără să-mi dea posibilitatea să protestez (…). Nu există nicio justificare pentru asta și mă afectează din toate punctele de vedere. El era legătura mea cu lumea. În fapt, mâna mea dreaptă.
Nu pot înțelege un asemenea comportament! A lovit în demnitatea mea în privilegiile mele și-mi umple sufletul de indignare. Cum îndrăznește fiul meu să-și aroge asemenea drepturi? Strig din nou `oh, Carol, cum ai putut!` Puterea te-a orbit într-atât încât nu vezi şi nu-ți dai seama ce poți şi ce nu poți face. Sunt supărată dincolo de cuvinte, aproape bolnavă de indignare”, nota regina Maria în jurnalul său.
Discuția cu Carol
După îndepărtarea generalului Atanasescu, Regina Maria hotărăște să aibă o discuție cu Carol pentru a lămuri situația care o indigna profund.
„Trebuie să mă apăr şi sunt foarte dispusă să folosesc un limbaj dur (…) El are dreptul (nici ca gentleman, nici ca fiu), să-mi distrugă Casa, fără ca mai întâi să-mi spună, fără să mă avertizeze, fără să-mi dea posibilitatea de a-mi exprima dorințele, părerea, o șansă să-i apăr pe cei care m-au slujit bine. Însă el a fost un laș, şi-a urmărit scopul și a făcut-o pe la spatele meu, pentru a nu-mi înfrunta indignarea justificată”.
Pe 8 iulie 1930, regina Maria revine în București și se întâlnește cu fiul său, regele Carol al II-lea, la un prânz la Palatul Regal. La masă va lua parte și prințul Nicolae. „Prânz împreună cu Carol la vechiul palat (…). Amândoi frații fost amabili. Carol ne-a primit cu evidentă plăcere, conversația a curs, dar nu am fost indiscretă în legătură nimic, oricum el era destul de pregătit să-mi vorbească despre toate activitățile lui. (…)
După prânz am purtat o discuţie `en tête-a-tête` despre problemele mele. Discuția a fost prietenoasă şi am încercat din răsputeri să nu-mi exprim nemulțumirea”, preciza regina Maria, În timpul discuției, Carol i-a spus că „cel de-al doilea demnitar va trebui să fie un ofițer din regimentul” său. Era un mod de a o controla în mod direct pe regină.
Reginei nu i s-a mai permis să participe la ceremonii oficiale
Cel mai bine a rezumat persecuțiile la care a fost supusă regina Maria de Carol al II-lea, celălalt fiu al reginei, Nicolae: „Mamei nu i se mai permitea să participe la ceremonii oficiale; el (Carol, al II-lea, n.r.) a redus la minimum, de asemenea, activitatea ei socială, ba chiar a făcut o schiță în care inventariase societățile de binefacere pe care avea dreptul să le patroneze.
A mai insistat ca ea să-și achite cheltuielile de călătorie de acasă și din străinătate şi, ceea ce a întrecut orice limită, a întârziat cu vreo două sau trei luni să-i plătească banii necesari întreținerii suitei, investind, între timp, această sumă în dividende de trei luni. Dar Carol nu s-a oprit aici.
Regele Ferdinand adăugase în testament şi un codicil, în care preciza că regina urma să primească uzufructul proprietăților regale (nu de la Domeniile Coroanei, care, de fapt, aparțineau statului, doar administrarea şi profitul intrau în buzunarul regelui, ci de la proprietățile particulare, care nu aveau nicio legătură cu cele ale statului).
Ei bine, Carol ăsta n-a avut niciun respect pentru ultima dorință a regelui Ferdinand. Cu ajutorul șarlatanilor din anturaj, dar şi al guvernului, a reușit să anuleze codicilul şi să pună mâna pe bani”.
Pană la 18 iulie 1938, atunci când a decedat, Regina Maria a trăit izolată, majoritatea timpului, la castelele sale din Bran și Balcic.