Islanda, cu aproape 400.000 de locuitori, este situată pe linia de falie dintre plăcile tectonice eurasiatică şi nord-americană, ceea ce o transformă într-un focar seismic cu gheizere, izvoare de apă caldă şi zeci de vulcani.
Pe măsură ce magma s-a acumulat în subteran, autorităţile au avertizat cu privire la o activitate vulcanică iminentă în peninsula Reykjanes, la aproximativ 30 km sud-vest de capitala Reykjavik, unde cea mai recentă erupţie s-a încheiat abia pe 6 septembrie.
Erupţiile din peninsula Reykjanes, cunoscute sub numele de erupţii de fisură, nu au afectat direct capitala şi nu provoacă o dispersie semnificativă de cenuşă în stratosferă, evitând perturbarea traficului aerian.
Aflate în stare latentă timp de 800 de ani, sistemele geologice din zonă s-au reactivat în 2021 şi de atunci au erupt cu o frecvenţă din ce în ce mai mare, ultima erupţie fiind a şasea de până acum, în 2024.
Oraşul pescăresc Grindavik din apropiere, unde locuiau aproape 4.000 de persoane înainte de ordinul de evacuare din decembrie anul trecut, rămâne în mare parte pustiu din cauza ameninţării periodice reprezentate de fluxurile de lavă.
Autorităţile islandeze au ridicat bariere pentru a devia fluxurile de rocă topită departe de oraş, precum şi de infrastructură, cum ar fi o centrală electrică din apropiere şi Laguna Albastră, un centru spa cu hoteluri şi piscine naturale mari.
Oamenii de ştiinţă au avertizat că Reykjanes se va confrunta probabil cu erupţii vulcanice repetate timp de decenii, poate chiar secole.
Cu toate acestea, nu se aşteaptă ca erupţiile să provoace nivelul de perturbare observat atunci când vulcanul Eyjafjallajokull a explodat în 2010, răspândind nori de cenuşă în întreaga Europă şi blocând la sol aproximativ 100.000 de zboruri la nivel global.