Un nou studiu sugerează că, în trecut, sateliții din Sistemul Solar ar fi putut avea inele la fel ca planetele.
Niciuna dintre lunile din Sistemul Solar nu posedă inele în prezent. Dar un nou studiu indică faptul că astfel de inele, dacă ar fi create, ar putea rămâne stabile timp de un milion de ani, chiar și în timp ce ar fi atrase gravitațional de alte obiecte. Descoperirile adâncesc misterul de ce acești sateliți sunt acum
Inelele înconjoară mulți membri ai familiei noastre planetare. Saturn este probabil cel mai cunoscut exemplu, fiind înconjurat de opt inele principale formate din mii de inele mai mici, dar și celelalte trei planete exterioare posedă inele, au arătat misiunile spațiale Voyager. Alcătuite din bucăți de gheață și roci de diferite dimensiuni, aceste sisteme de inele sunt menținute de mici sateliți, ale căror forțe gravitaționale trag de bucăți și le modifică poziția.
Studii mai recente, efectuate cu ajutorul telescoapelor terestre, au dezvăluit inele care înconjoară mai mulți centauri – asteroizi aflați dincolo de orbita lui Jupiter – și planete minore, inclusiv Haumea, de forma unui ou.
Chiar și Pământul și Marte ar fi avut cândva inele. Cu toate acestea, niciun studiu de până acum nu a identificat în mod definitiv inele în jurul vreuneia dintre cele aproximativ 300 de luni ale sistemului solar.
Niciuna dintre lunile din Sistemul Solar nu posedă inele în prezent
„Această absență este cu atât mai interesantă cu cât procesele fizice care creează inelele pot avea loc teoretic atât pe planete, cât și pe sateliții acestora. în jurul unui obiect atunci când resturile încep să orbiteze în jurul acestuia”, a declarat Matthew Tiscareno, cercetător planetar la Institutul SETI din Mountain View, California.
Aceste resturi ar putea fi ridicate de pe suprafața corpului în urma coliziunii unui asteroid sau a unei comete sau ar putea consta în pene de gheață ejectate de criovulcani puternici. În timp, forțele gravitaționale de-a lungul umflăturii ecuatoriale a corpului aplatizează resturile într-un inel, a declarat Tiscareno pentru Live Science.
Aceste observații l-au determinat pe Mario Sucerquia, astrofizician la Universitatea Grenoble Alpes din Franța, și pe colegii săi să investigheze dacă inelele lunare ar putea fi stabile.
Un studiu din 2022 la care Sucerquia este coautor a constatat că, teoretic, sateliții izolați ar putea avea inele stabile în jurul lor. Dar studiul respectiv nu a luat în considerare efectele gravitaționale ale altor sateliți și planete.
De ce lunile nu mai au inele astăzi?
Pentru a investiga acest lucru, în noul studiu publicat în revista Astronomie și Astrofizică. Sucerquia și colegii săi au selectat cinci seturi de sateliți sferici și planetele învecinate acestora, inclusiv Pământul și Luna. Pentru fiecare set, echipa la toți sateliții, apoi a simulat modul în care inelele s-ar comporta pe parcursul unui milion de ani, în timp ce sunt trase gravitațional de luna lor mamă, de alte luni din apropiere și de planetă. De asemenea, cercetătorii au calculat modul haotic în care particulele inelelor s-au mișcat de-a lungul unui mileniu, pentru a determina stabilitatea inelelor.
Cercetătorii se așteptau să constate că inelele sunt instabile, însă modelul a arătat că, exceptând câteva luni, inclusiv luna Mimas, „Steaua Morții” a lui Saturn, aceste inele lunare erau stabile – în special Iapetus a lui Jupiter. Chiar și luna Pământului avea o șansă de 95% de a susține un sistem stabil de inele în simulări.
Autorii sugerează că factorii non-gravitaționali, inclusiv radiațiile solare și particulele încărcate din câmpurile magnetice ale planetelor-mamă ale lunilor, au cauzat dezintegrarea inelelor anterioare, scrie LiveScience.
Nu toată lumea este de acord cu concluziile studiului. Tiscareno, care nu a fost implicat în studiu, crede că, pe termen lung, inelele au fost probabil rupte de atracțiile gravitaționale ale sateliților părinți.