Jonathan Swift (30 noiembrie 1667 – 19 octombrie 1745, Dublin Irlanda), eseist, pamfletar politic, poet și cleric anglican, care a devenit decan al Catedralei St Patrick din Dublin, de unde și supranumele său comun, „Dean Swift”, autorul celebrului roman „Călătoriile lui Gulliver” (1726), este considerat cel mai important prozator satiric în limba engleză.
Swift este amintit inclusiv pentru scrierile sale A Tale of a Tub (1704), An Argument Against Abolishing Christianity (1712) și A Modest Proposal (1729), fiind mai puțin cunoscut pentru poezia pe care a scris-o. Inițial, și-a publicat toate lucrările sub pseudonime – cum ar fi Lemuel Gulliver, Isaac Bickerstaff, M. B. Drapier – sau anonim, și a fost catalogat drept maestru a două stiluri de satiră, cel Horațian și cel Juvenalian. Satira Horațiană – numită evident după poetul roman Horațiu, a fost descrisă ca fiind mai dezinvoltă, urmărind să amuze în timp ce critică ușor nebuniile societății. În lucrări precum „A Tale of a Tub” de exemplu, Swift folosește pentru a aborda viciile umane fără o condamnare dură. Pe de altă parte, satira juvenaliană este mai critică, în mod voit, punând pe tapet probleme grave ale societății, transmise cu indignare și revoltă morală. Acest stil poate fi observat în „A Modest Proposal”, unde Swift folosește o ironie șocantă pentru a evidenția situația îngrozitoare cu care se confruntă populația irlandeză sărăcită sub dominația britanică.
Jonathan Swift s-a născut la 30 noiembrie 1667, în Dublin, Irlanda. A fost al doilea copil și singurul fiu al lui Jonathan Swift senior (care a decedat cu puțin timp înaintea nașterii lui) și al lui Abigail Erick. Educația timpurie a lui Swift a început la Kilkenny School, unde s-a dovedit a fi un elev exemplar. Până în 1682, a intrat la Trinity College Dublin, iar în 1686 a obținut diploma de Bachelor of Arts. Călătoria academică a lui Swift a continuat cu obținerea unei diplome de Master of Arts la Trinity College, dar a fost întreruptă de tulburările politice care au urmat Revoluției Glorioase din Anglia. Căutând siguranță, Swift s-a mutat în Anglia, devenind, la Moor Park, secretarul lui Sir William Temple – diplomat, politician și scriitor englez, unul dintre principalii consilieri al Angliei. În perioada petrecută cu Temple, Swift a dezvoltat o relație apropiată cu Esther Johnson (poreclită Stella), care va avea implicații de durată asupra vieții sale personale. Tot în acea perioadă, mai exact în 1695, Swift a devenit vicar de Kilroot.
Cariera literară a lui Swift a început să înflorească în timpul anilor petrecuți la Moor Park. Prima sa lucrare importantă, „A Tale of a Tub”, publicată anonim în 1704, i-a pus în valoare calitățile satirice, criticând corupția religioasă și culturală prin intermediul alegoriei.
Însă cel mai important roman al său rămâne „Gulliver’s Travels”. Scrisă în 1726, cartea este considerat una dintre cele mai valoroase satire din literatura engleză, în care Swift explorează într-un mod fascinant teme precum natura umană și defectele societății prin intermediul unor călătorii fantastice ale personajului principal Lemuel Gulliver, elementele fantasy servind drept comentarii voalate asupra problemelor din lumea reală. De asemenea, se crede că liliputanii, micii locuitori întâlniți de Gulliver, sunt o reprezentare satirică a celor de la curtea regelui George I, reprezentare asezonată cu tot felul de conflictele absurde și banalități ale disputelor politice.
La prima sa publicare în 1726, „Călătoriile lui Gulliver” a fost lansată anonim, Swift alegând să nu se semneze cu numele lui, probabil pentru a se proteja de eventualele reacții negative cauzate de satira acerbă a romanului.
Romanul a fost pe de o parte întâmpinat cu deschidere și entuziasm, însă pe de altă parte s-a confruntat cu cenzură și critici din cauza preocupărilor legate de blasfemie. Unii au interpretat portretizarea din opera lui Swift a societăților fantastice drept un afront adus credințelor religioase, satira îndrăzneață a lui Swift și narațiunea neconvențională stârnind controverse în cercurile literare și religioase ale vremii. Cu toate acestea, opera lui Jonathan Swift este o moștenire valoroasă a, inspirând, în timp, numeroase adaptări în diverse medii. De la film și televiziune la producții scenice, aventurile lui Gulliver continuă să fie reimaginate și povestite, atestând relevanța durabilă a narațiunii.
Nu la mult timp după celebrarea Aventurilor lui Gulliver, iubirea de lungă durată a lui Swift, Esther Johnson, s-a îmbolnăvit grav, în ianuarie 1728 murind la vârsta de 46 de ani. Sfârșitul vieții ei l-a determinat pe scriitor să scrie Moartea doamnei Johnson, însă decesul neașteptat al mai multor prieteni ai lui Swift, inclusiv John Gay și John Arbuthnot, a cauzat o tulburare severă a lui.
În 1742, Swift a suferit un atac cerebral în urma căruia și-a pierdut capacitatea de a vorbi, murind trei ani mai târziu, la 19 octombrie 1745. Jonathan Swift este înmormântat alături de Esther Johnson în Catedrala St. Patrick din Dublin.
Sursa:
https://www.britannica.com/biography/Jonathan-Swift