O echipă de cercetători consideră că ar putea avea o modalitate de a testa ipoteza conform căreia conștiența umană ar putea rezulta din fenomenul de inseparabilitate cuantică (entanglement) în creierul nostru. Testarea acestei ipoteze ar implica crearea de interfețe între creierii umani și computerele cuantice, pentru a măsura eventualele schimbări în stările de conștiență. Iată cum am putea afla mai multe despre conștiență!
Conștiența este ceva ce experimentăm cu toții, dar despre care știm surprinzător de puțin. Știm cum să o suprimăm folosind anestezice, însă mecanismele lor exacte rămân neclare. Există mai multe teorii dominante, precum teoria informației integrate (integrated information theory) și teoria spațiului global de lucru (global workspace theory), dar niciuna nu explică complet fenomenul. Astfel, există loc și pentru idei mai neobișnuite .
În 1989, matematicianul britanic și laureat al Premiului Nobel pentru Fizică Roger Penrose a sugerat că inseparabilitatea cuantică ar putea avea un rol esențial în conștiență. Ipoteza sa se bazează pe ideea că mintea umană poate rezolva probleme pe care computerele tradiționale nu le pot aborda, cum ar fi numerele necalculabile și propozițiile Gödel. Penrose a argumentat că acest lucru implică faptul că mintea umană nu funcționează ca un computer obișnuit, ci ar putea depinde de procese cuantice.
Deși controversată la momentul lansării, teoria a câștigat recent o oarecare atenție. Una dintre principalele critici a fost fragilitatea fenomenului de inseparabilitate cuantică, care este ușor distrus la temperaturi ridicate. Cum ar putea acest proces să fie susținut în ?
Ulterior, s-a sugerat că microtubulii din interiorul neuronilor ar putea oferi un mediu stabil pentru inseparabilitatea cuantică. Un studiu recent a arătat că utilizarea unor medicamente care se leagă de microtubuli la șobolani a întârziat efectul anesteziei, ceea ce sugerează că microtubulii au un rol în conștiență.
O altă echipă, condusă de Hartmut Neven, de la Google Quantum AI Lab, propune o idee și mai îndrăzneață: extinderea conștienței umane prin interfațarea cu un computer cuantic. Ipoteza lor sugerează că stările de conștiență ar putea fi influențate prin crearea unei inseparabilități cuantice între creierul uman și un computer cuantic, scrie IFL Science.
Echipa explică faptul că, prin conectarea creierului unui individ la un computer cuantic, sistemele combinate ar intra într-un spațiu cuantic de stare mai mare, descris matematic printr-un spațiu Hilbert de dimensiuni N×M. „Această inseparabilitate într-un spațiu de stare mai mare ar putea fi percepută de subiect drept o experiență mai bogată”, scrie echipa în lucrare.
Hartmut Neven a detaliat procesul: „Dacă creierul unei persoane conține ‘N’ qubiți, iar computerul cuantic conține ‘M’ qubiți, prin inseparabilitate se poate crea o superpoziție cuantică extinsă, implicând ‘N+M’ qubiți. Dacă această superpoziție este stimulată să colapseze, subiectul ar putea raporta o experiență mai complexă, deoarece acum necesită ‘N+M’ biți pentru a o descrie.” Neven numește acest proces „protocolul de extindere”, sugerând că ar putea permite extinderea conștienței în spațiu, timp și complexitate.
Deși această idee este fascinantă, implementarea sa ar necesita proceduri invazive pentru a conecta creierul la un , ceea ce nu este posibil în viitorul apropiat. În plus, există și alte ipoteze mai puțin invazive care ar putea oferi indicii valoroase despre conștiență, cum ar fi studiul efectelor gazelor inerte precum xenonul asupra stărilor de conștiență.
Studiul este publicat în revista Entropy.