Ann Radcliffe (1764 – 1823), romancieră și poetă britanică, a fost o pionieră a operelor gotice și una dintre cele mai reprezentative scriitoare britanice ale acestui gen, maestră în dezvoltarea unei literaturi a terorii, romanele sale influente distingându-se prin capacitatea de a insufla scene de groază, suspans și sensibilitate romantică.
Ann Radcliffe s-a născut Ann Ward la 9 iulie 1764 în Holborn, Londra, Anglia, fiind singurul copil al lui William Ward, un negustor de haine, și al Annei Oates, o familie relativ bine conectată social.
În 1787, la vârsta de 23 de ani, s-a căsătorit cu , un jurnalist educat la Oxford care i-a sprijinit cariera literară, doi ani mai târziu publicând anonim primul roman, The Castles of Athlin and Dunbayne. Al treilea roman al lui Ann Radcliffe, The Romance of the Forest (1791), a fost cel care a marcat ascensiunea ei ca romancier proeminent, în vreme ce The Mysteries of Udolpho (1794) este considerată cea mai faimoasă lucrare a scriitoarei, fiind opera care nu doar că a transformat-o în cea mai populară romancieră din Anglia la acea vreme, dar i-a conferit inclusiv statutul de unul dintre cei mai bine plătiți autori ai timpului său.
Creditată cu titlul de „regină a ficțiunii gotice” a sfârșitului de scol XVIII, prin tehnicile inovatoare de povestire, Radcliffe delimita clar termenii de „teroare” și „groază”. Primul fiind o noțiune care „extinde sufletul și stimulează imaginația”, în vreme ce al doilea „îl contractă și îl paralizează”.
Ann Radcliffe a călătorit în străinătate doar de două ori, în anul 1794, în Olanda și Germania, dar cu toate acestea multe dintre romanele sale au acținunea petrecându-se în alte țări, precum Italia, Franța și Scoția. În The Castles of Athlin and Dunbayne (1789), de exemplu, povestea este plasată în Scoția, în special în regiunile montane și castelurile medievale care oferă un cadru gotic perfect. În A Sicilian Romance (1790), așa cum sugerează inclusiv titlul, în Italia, la fel și în romanul The Italian (1797), în The Mysteries of Udolpho (1794) și The Romance of the Forest (1791), intriga este plasată în Franța, alte opere ale ei stabilindu-le în Anglia natală – The Ancestral Castle (1794), Gaston de Blondeville (1826), The Children of the Abbey (1800) (în Anglia și Irlanda), The Tale of the Flitch of Bacon (1822), în vreme ce eroinele sunt adesea încarcerate în locații îndepărtate, în castele părăsite sau mănăstiri dărăpănate, unde par să aibă loc . „Astfel, autoarea prezintă femei tinere aflate în dificultate, în narațiuni cu adevărat captivante, pline de acțiune, cu scopul de a arăta natura precară a existenței unei femei tinere care nu are protecție în societate.” (Angela Wright, profesor de literatură romantică la Universitatea din Sheffield)
Ultimul roman al autoarei, Gaston de Blondeville, a fost publicat postum în 1826, împreună cu o colecție de poezii și un eseu care analiza elementele supranaturale din literatură.
Despre Ann Radcliffe s-a scris că a fost o autoare proto-feministă ale cărei romane „fenomenal de populare”, acum cum titrează The Guardian, au avut un succes fără precedent și au influențat operele lui Jane Austen, Lord Byron, John Keats, Mary Shelley, Samuel Taylor Coleridge, Henry James, surorile Brontë și Charles Dickens. De asemenea,influența ei s-a extins pe continent, fiind admirată de Balzac și i-a inspirat pe Victor Hugo, Dumas și Baudelaire.
Cu toate acestea însă, timp de secole, Ann Radcliffe a fost neglijată de editori, numele ei lipsind din manuale și antologii, contribuția extraordinară a autoarei la literatură fiind, inexplicabil, trecută cu vederea.
„Acum, o echipă de academicieni încearcă să îi afirme locul de drept în canon”, menționează The Guardian, „și să prezinte noilor cititori romanele gotice terifiante, poezia romantică și scrierile de călătorie ale autoarei, publicând prima ediție majoră a operelor complete ale lui Radcliffe. Opt volume cu scrierile ei urmează să fie publicate între 2025 și 2028”, toate acestea fiind incluse într-o serie de proiecte – podcast-uri, prelegeri publice și ateliere de informare organizate de profesori universitari de la Universitatea din Sheffield – care au ca scop introducerea operelor ei în programele școlare.
„Radcliffe este una dintre puținele romanciere despre care putem spune cu certitudine că a inventat o nouă formă de artă: romanul și supranatural – atât de mult încât, la câțiva ani de la primele ei succese populare, criticii au numit acest nou tip de ficțiune școala Radcliffe. Și aproape toți scriitorii romantici importanți îi sunt îndatorați, de la Austen și Byron la Keats și Mary Shelley, deoarece niciun scriitor nu avea să transforme atât de mult romanul – stilul, prețul sau prestigiul său – până la romanele istorice ale lui Walter Scott, câteva decenii mai târziu”. (Profesorul Michael Gamer, co-editor al noii ediții Cambridge, pentru The Guardian).
„Am citit toate operele doamnei Radcliffe, și majoritatea dintre ele cu mare plăcere”, scria Jane Austen. „Misterele lui Udolpho (…) am terminat-o în două zile – mi s-a ridicat părul în cap tot timpul.”
Ann Radcliffe, despre care unii spuneau că-și stimula coșmarurile „necesare” scrierii romanelor sale mâncând cotlete de porc înainte de culcare, a murit la 7 februarie 1823, la vârsta de 58 de ani, din cauza unei infecții toracice exacerbate de astm. Unele surse, însă, au înaintat ideea că nu cu mult înainte morții ei, ar fi înnebunit din cauza imaginației sale îngrozitoare, fiind internată într-un azil.
Sursa:
https://www.theguardian.com/books/2024/oct/06/the-queen-of-suspense-how-ann-radcliffe-inspired-dickens-and-austen-then-got-written-out-of-the-canon