„E periculos, Frodo, să ieși pe ușă. Pășești pe drum și dacă nu te ții bine pe picioare, nu se știe unde te pot duce pașii”, îi spune Bilbo Baggins, care a trăit multe aventuri în viața sa, lui Frodo, pe cale să pornească în propria călătorie. Bilbo și Frodo sunt două dintre personajele centrale ale uneia dintre cele mai populare cărți care a inspirat, la rândul ei, unul dintre cele mai apreciate filme făcute vreodată: trilogia Lord of the Rings (Stăpânul Inelelor – 2001, 2002, 2003) – cartea fiind scrisă de J.R.R. Tolkien (publicată în 1954), în vreme ce seria de trei filme a fost regizat de Peter Jackson, mega producții recompensate cu 17 Oscaruri, din 30 de nominalizări și încasări de aproape 3 miliarde de dolari, un record mondial în cinematografie.
Trilogia Lord of the Rings scrisă de J.R.R. Tolkien a fost publicată între 1954 și 1955, fiind inițial concepută ca o continuare a romanului anterior al autorului, The Hobbit, extinzându-se rapid într-o poveste mult mai complexă, împărțită în trei volume: The Fellowship of the Ring, The Two Towers și The Return of the King, fiecare volum fiind compus din mai multe capitole, iar povestea desfășurându-se pe parcursul a aproximativ 1.200 de pagini care însumează aproape 500 de mii de cuvinte.
limbi complete pentru diferitele rase din universul său, inclusiv Elvish (Sindarin și Quenya), Dwarvish (Khuzdul) și multe altele, inspirându-se din mitologiile nordice și anglo-saxone pentru lumea fantastică a romanului său. Din anul în care a ieșit pe piață, Lord of the Rings, tradusă în 30 de limbi străine, s-a vândut în peste 150 de milioane de exemplare, câștigutile estimându-se undeva la 3 miliarde de dolari.
Stăpânul Inelelor, împreună cu Hobbitul, scrie britannica.com, este considerat de mulți ca fiind începutul genului cunoscut sub numele de high fantasy, aceste opere având o influență majoră asupra genului. Așa cum s-a întâmplat și se întâmplă la orice apariție de carte, romanul a avut parte inclusiv de critici, însă în urma unor sondaje care s-au făcut începând cu 1996, Lord of the Rings a fost desemnată cea mai bună carte a secolului al XX-lea, succesul ei făcând posibil ca mulți alți autori să prospere, scriind la rândul lor ficțiune fantastică. În 2004, textul din Stăpânul Inelelor a fost corectat cu atenție pentru o ediție aniversară de 50 de ani.
Dar cine a fost J.R.R. Tolkien?
John Ronald Reuel Tolkien, cunoscut sub numele de J.R.R. Tolkien, s-a născut la 3 ianuarie 1892, în Bloemfontein, Orange Free State (acum parte a Africii de Sud), fiind fiul lui Arthur Reuel Tolkien, un director de bancă, și al lui Mabel Suffield. După moartea tatălui său în 1896, când Tolkien avea doar patru ani, s-a mutat împreună cu mama și fratele său mai mic în Anglia, la Birmingham, unde Tolkien și-a petrecut mare parte din copilărie. A urmat cursurile King Edward’s School din Birmingham și mai târziu a primit o bursă la Exeter College din cadrul Universității Oxford, unde a studiat limbile clasice, dar în cele din urmă s-a concentrat pe . Tot la Oxford, Tolkien l-a întâlnit și s-a împrietenit cu C.S. Lewis (1898, Belfast, Irlanda – 1963, Oxford, Oxfordshire, Anglia), savant de origine irlandeză, romancier și autor a aproximativ 40 de cărți, multe dintre ele despre apologetica creștină, inclusiv Scrisorile lui Screwtape și Mere Christianity. Operele sale cele mai faimose sunt însă Cronicile din Narnia, o serie de șapte cărți pentru copii, care au devenit clasice ale literaturii fantastice.
În timpul Primului Război Mondial, Tolkien a servit ca sublocotenent în Lancashire Fusiliers, luptând în Bătălia de pe Somme în 1916, una dintre cele mai lungi și sângeroase bătălii ale Primului Război Mondial, în care armatele britanice și cele franceze au încercat să rupă liniile germane pe un front de 40 km la nordul și sudul râului Somme, în nordul Franței. Experiențele pe care Tolkien le-a trăit în timpul războiului i-au influențat profund scrierile și temele privind binele versus rău.
După război, a lucrat la Oxford English Dictionary înainte de a deveni profesor la Universitatea Leeds și mai târziu la Pembroke College, Oxford, activitatea sa academică axându-se în principal pe literatura engleză veche și engleză medie. A tradus Beowulf și Sir Gawain și Cavalerul Verde în engleza modernă, dar faima sa a venit odată cu scrierea romanelor fantastice Hobbitul, publicat în 1937, și Stăpânul Inelelor, publicată între 1954 și 1955, lucrări plasate într-un univers fictiv bogat și dezvoltat numit Pământul de Mijloc, care au avut un impact profund asupra literaturii fantastice moderne și datorită cărora Tolkien este adesea numit „părintele” ficțiunii fantastice moderne.
Tolkien a fost fascinat de limbile străine – și a încercat să le inventeze și reinventeze – încă de când era copil. A creat Quenya, în 1917, inspirată de finlandeză, cu 20 de ani înainte ca Hobbitul să fie publicat. Apoi a petrecut zeci de ani scriind ceea ce avea să devină, până la urmă, Stăpânul Inelelor și Silmarillion. Dar referindu-ne la timpul pe care l-a petrecut de fapt autorul pentru a săvârși Lord of the Rings, sursele, deși diferă în datele oferite, cele mai multe sunt de acrod că Tolkien ar fi scris trilogia în 12 ani. În 1977, la patru ani după moartea lui Tolkien, fiul său Christopher a editat și publicat Silmarillion, istoria și mitologia Pământului de Mijloc a lui J. R. R. Tolkien, bazată pe legendarul neterminat al lui Tolkien și pe alte note.
În 1961, Tolkien a fost pentru Literatură, fără a câștiga însă. Motivul? Așa cum relevă o serie de documente publicate mai recent, conform opiniei comitetului Nobel, scrierile lui Tolkien nu se ridicau „în niciun fel la nivelul unei povestiri de cea mai înaltă calitate”, în acel an câștigător ieșind Ivo Andrić din Iugoslavia, pentru „forța epică cu care a trasat teme și a descris destine umane extrase din istoria țării sale”. O alegere… subiectivă și deloc inspirată.
Opera literară a lui J.R.R. Tolkien mai cuprinde câteva lucrări mai scurte, printre care o povestire medievală simulată, Farmer Giles of Ham (1949); The Adventures of Tom Bombadil and Other Verses from the Red Book (1962), poezie care are legătură cu Stăpânul Inelelor; Tree and Leaf (1964), cu prelegerea fundamentală „On Fairy-Stories” și povestirea „Leaf by Niggle”; și fantasy-ul Smith of Wootton Major (1967).
„La bătrânețe, Tolkien nu a reușit să finalizeze Silmarillion, prequel-ul la Stăpânul Inelelor, delegându-și fiul său cel mic, Christopher, să îl editeze și să îl publice (1977). Studiul ulterior al documentelor tatălui său l-a determinat pe Christopher să producă Unfinished Tales of Númenor and Middle-earth (1980); The History of Middle-earth, 12 vol. (1983-96), care documentează procesul de creație al universului mitologic al lui Tolkien, inclusiv a Stăpânului Inelelor, prin diferitele sale etape; și The Children of Húrin (Narn I Chin Hurin: Povestea copiilor lui Hurin), publicată în 2007, una dintre cele trei Mari Povești din Silmarillion în formă mai lungă. (…)”.
Printre alte lucrări postume ale lui Tolkien se numără The Father Christmas Letters (1976; publicată și ca Letters from Father Christmas), The Letters of J.R.R. Tolkien (1981), poveștile pentru copii Mr. Bliss (1982) și Roverandom (1998) și The Legend of Sigurd and Gudrún (2009), două poeme narative extrase din legendele nordice și scrise în stilul Eddei Poetice. The Fall of Arthur (2013) este o explorare în versuri neterminată a legendei arthuriene, inspirată de Morte Arthure din engleza medie.
J.R.R. Tolkien a murit la 2 septembrie 1973, în Bournemouth, Anglia, la vârsta de 81 de ani.
„Aș fi vrut să nu se fi întâmplat în vremea mea”, a spus Frodo.
„Și eu”, a spus Gandalf, „și toți cei care trăiesc să vadă astfel de vremuri. Dar nu este treaba lor să decidă asta. Tot ce trebuie să decidem noi este ce să facem cu timpul care ne este dat.” (J.R.R. Tolkien, Frăția Inelului)
Surse:
https://www.britannica.com/topic/The-Lord-of-the-Rings
https://bookriot.com/lord-of-the-rings-facts/