În realitate, cifrele ar fi mult mai mari, doar că instituțiile statului nu au întotdeauna proceduri clare. În sprijinul victimelor, o asociație de profil a lansat o platformă prin intermediul căreia cei care trec prin astfel de momente pot să ceară ajutor. Atenție, urmează informații care vă pot afecta emoțional.
Un copil de 14 ani din Dobromir, județul Constanța, a fost agresat de profesorul de română care i-a fost și diriginte. Inhibat de autoritatea dascălului și speriat de reacțiile celor din jur, Mihai a găsit cu greu puterea să vorbească. Profesoara de biologie a fost cea care a bănuit că se întâmplă ceva necurat, iar directoarea instituției a chemat un consilier școlar.
Mihai, victimă: „Am avut ora aia despre abuzuri cu doamna de biologie și când ne-a spus că și un profesor poate să facă un abuz eu am spus - da și dl Ciorogarul ne face asta”.
Sorina Vrană, consilier școlar: „Erau suspiciuni atât de grave de abuz sexual încât am merge direct către copii să întrebăm - nu-i așa că se întâmplă lucruri nepotrivite? Și am intrat în ceea ce numim activități frontale la clasă, activități de dezvoltare personală care i-a ajutat să fie mai deschiși în a vorbi cu mine, fie cu profesorii”.
În cele din urmă profesorul a fost condamnat la 12 ani de închisoare, dar a făcut apel și a rămas cu jumătate din pedeapsă.
Violența fizică, emoțională sau sexuală reprezintă o criză globală care are loc acasă, în școli, în comunități și în mediul virtual. La nivel global, 90 de milioane de copii au fost victime ale violenței sexuale, iar 650 de milioane de fete și femei, adică una din cinci, au fost supuse violenței sexuale în copilărie.
În România, au fost înregistrate peste 1.500 de cazuri de abuzuri sexuale împotriva minorilor, dintr-un total de 14.000. În realitate, spun specialiștii, cifrele sunt și mai mari pentru că de cele mai multe ori, instituțiile statului nu comunică între ele.
România stă prost și la capitolul proceduri. Multe școli nu au consilieri ori psihologi, iar cei care verifică abuzurile nu știu cum să comunice cu victimele.
Mihaela Chiper, Asociația Victimelor Infracțiunilor Sexuale: „Sunt la inspirație, aceste proceduri nu există în realitate. Noi vrem să credem că avem proceduri atunci când vine vorba de dezvăluirea unui abuz sexual, în realitate, este buna intenție a profesionistului de a face lucrurile cu empatie, dar nu este suficientă”.
Sunt însă din ce în ce mai multe cererile pentru expertizarea psihiatrică a copiilor abuzați.
Ligia Bărbării, medic primar medicină legală legist Mina Minovici: „Sunt solicitate de procuror, de judecător la un interval de timp mare față de momentul în care a ieșit la iveală cazul. Nu au niciun fel de valoare probatorie și sunt un mijloc de retraumatizare a copiilor”.
În sprijinul victimelor, o asociație de profil a lansat platforma asistentavictime.ro, unde copiii sau adulții pot să ceară ajutor.