Cea mai răspândită teorie cu privire la apariția vieții implică existența planetelor, ca o condiție sine qua non. În fond, chiar noi trăim pe una dintre ele. Și totuși, planetele nu ar fi singurele locuri pe care pot apărea și prolifera forme de viață, arată un studiu recent publicat în revista Astrobiology.
Cei doi autori ai studiului, Robin Wordsworth, profesor la Universitatea Harvard, și Charles Cockell, astrobiolog la Universitatea din Edinburgh, consideră că toată această concepție cu privire la condițiile esențiale apariției vieții ar trebuit reconsiderată.
„Definițiile standard ale zonelor propice vieții presupun că viața necesită prezența forței gravitaționale planetare pentru a stabiliza apa lichidă și a regla temperatura suprafeței acesteia”, subliniază Wordsworth și Cockell chiar în deschiderea studiului.
Cei doi specialiști afirmă însă că există condiții în spațiul cosmic care pot imita condițiile planetare ce permit apariția formelor de viață. Astfel de zone pot permite fotosinteza, în timp ce blochează razele ultraviolete. Pot, de asemenea, să mențină o temperatură și o presiune suficiente pentru a permite apei să rămână în stare lichidă.
Iar astfel de zone pot exista, cel puțin teoretic, de la una până la cinci unități astronomice (UA egal distanța de la Soare la Terra) față de Soare.
Modelul Terrei și probabilitatea existenței vieții în spațiul cosmic
Terra poate fi descrisă drept un sistem cu interactivitate complexă, care oferă condiții aproape optime pentru apariția vieții. Toate elementele necesare vieții sunt disponibile, chiar dacă unele în cantități limitate. Vorbim despre carbon, oxigen, hidrogen, fosfor, sulf sau azot.
Apoi, subliniază cei doi autori ai studiului, toate aceste elemente circulă în biosferă prin intermediul vulcanismului, al mișcării plăcilor tectonice, și devin disponibile iar, și iar, și iar.
Terra este protejată de radiațiile ultraviolete, are apă în stare lichidă și o cantitate suficientă de oxigen pentru a menține viața (oxigen care, trebuie subliniat, a apărut în mare parte tot în urma proceselor metabolice ale primelor cianobacterii).
Astfel de condiții nu mai există în altă parte, cel puțin raportat la nivelul observațiilor actuale. Atenția astrobiologilor s-a îndreptat, în ultimii ani, către lunile înghețate din sistemul nostru solar care permit existența oceanelor lichide sub stratul gros de gheață.
Însă câteva întrebări cheie apar recurent:
Au astfel de luni nutrienții necesari formelor de viață? De asemenea, pot apărea forme de viață acolo unde nu există o protecție împotriva radiațiilor cosmice?
Răspunsul celor doi cercetători este „da” și oferă însăși exemplul Terrei, acolo unde organismele își pot crea propriul habitat pentru a supraviețui.
Condițiile necesare vieții pot exista în spațiul cosmic
De exemplu, Terra își păstrează temperatura prin intermediul efectului de seră. Însă nu multe corpuri cerești pot replica atare condiții. Dar un habitat generat biologic poate obține acest efect, afirmă cei doi autori.
Cantitatea de energie primită, precum și cea care se pierde, trebuie echilibrate. Pe Pământ, ca un exemplu, există organisme care au evoluat pentru a menține acest echilibru.
Furnicile argintii sahariene au dezvoltat capacitatea de a-și îmbunătăți atât reflectivitatea în infraroșu apropiat, cât și emisivitatea termică, fapt ce le permite să supraviețuiască la temperaturi ambientale cu mult peste limita supraviețurii tuturor celorlalte artropode cunoscute.
Lipsa unei atmosfere, precum și lipsa apei lichide, ar fi unele dintre cele mai mari probleme atunci când vorbim despre existența formelor de viață. Însă și ele pot fi depășite.
Oamenii, spre exemplu, au inventat aerogeluri silicoase cu o densitate scăzută și cu o conductivitate termică sporită. Și, chiar dacă nu există un echivalent biologic, multe organisme terestre pot produce structuri silicoase complexe.
În fapt, adaugă specialiștii, există structuri organice care pot manipula particule de siliciu mai mici decît cele pe car le pot manipula oamenii.
Astfel de materiale pot oferi nu doar protecția necesară, ci și un plus de umiditate, care să permită viața. Iar ele, teoretic, pot fi create atât artificial, cât și biologic, spun cei doi cercetători.
Pot formele de viață extraterestre să evolueze natural, fără o intervenție inteligentă?
În ceea ce privește energia necesară fotosintezei, ea există în multe părți ale sistemului solar. Și, chiar și acolo unde este redusă, aceasta nu reprezintă neapărat o barieră insurmontabilă. Exemplul cel mai bun este oferit de algele din zona arctică, unele capabile să reziste într-un mediu cu foarte puțină lumină, sub gheață.
Ciclul nutrienților într-un sistem ermetic, la rândul său, este plauzibil pe termen lung. Iar organismele extreme pot crea un astfel de sistem.
Poate cea mai interesantă întrebare din studiul amintit este cea legată de originea ipoteticelor structuri biologice din spațiul cosmic. Pot ele evolua natural, fără o intervenție inteligentă? Iar răspunsul pe care cercetătorii îl oferă este unul cu uriașe implicații. Da, viața lipsită de inteligență poate crea toate condițiile necesare pentru a supraviețui și evolua în mediul extraterestru.