„O oroare inimaginabilă”: cum a demolat Israelul un oraș cu 200.000 de locuitori în Fâșia Gaza - Financial Times - HotNews.ro

Într-un moment în care mediatorii speră că se apropie de un armistițiu care ar pune capăt luptelor și ar asigura eliberarea ostaticilor israelieni, soarta Jabaliei, tabăra de refugiați din nordul Fâșiei Gaza, aproape complet distrusă, rămâne incertă, scrie Financial Times.

Niciun colț din Gaza nu a fost ferit de forța distructivă a armatei israeliene și de bombardamentele sale feroce, declanșate după atacul Hamas din 7 octombrie 2023 asupra Israelului.

Dar niciun colț nu a fost mai greu lovit decât Jabalia, cândva un oraș antic care, după războiul din 1948, a împrumutat numele taberei de refugiați din apropiere.

Imaginile surprinse din aer arată în mare parte doar grămezi de moloz, resturile a mii de case distruse, în vreme ce puținii localnici care se încăpățânează să mai rămână acolo vorbesc despre cadavrele care zac încă printre dărâmături, deoarece nimeni nu poate sau nu se încumetă să le evacueze, scrie Financial Times.

Născută la sfârșitul unui război și distrusă în altul

În timp, Jabalia a devenit una dintre cele mai mari tabere din teritoriile palestiniene, ea și străzile din jur găzduind aproximativ 200.000 de persoane – inclusiv peste 100.000 de refugiați înregistrați oficial, potrivit ONU și oficialilor locali.

Născută la sfârșitul unui război și distrusă în altul, istoria sa urmărește arcul tragic al conflictului israeliano-palestinian.

Nimeni nu a descris vreodată Jabalia ca fiind frumoasă, mai ales tabăra în sine, scrie Financial Times. Dar a fost întotdeauna o parte vibrantă a vieții palestiniene.

Oamenii veneau din toată Gaza la piața aglomerată a taberei, atrași de prețurile ieftine, precum și de înghețatele și prăjiturile de la faimosul magazin Al-Zatoun, aflat în inima pieței.

Un alt punct de atracție era „clădirea cu dulciuri orientale” cu trei etaje Al-Qadi, care vindea produse de patiserie, inclusiv faimoasa sa baclava umplută cu fistic. Localnicii se adunau aici pentru petreceri aniversare, în timp ce mii de oameni comandau în avans farfurii cu produse de patiserie pentru a sărbători rezultatele examenelor școlare.

Clubul sportiv Jabalia Service găzduia meciurile locale de fotbal, în timp ce cafeneaua Raba’a din apropiere proiecta meciuri din Liga Campionilor din Europa sau din prima ligă egipteană. Artiștii cântau la serile muzicale ale cafenelei.

„Epurare etnică”

Atacul Israelului a fost atât de necruțător și distrugerea a fost atât de completă – nu doar în Jabalia, ci și în apropiere, în Beit Lahia și Beit Hanoun – încât, la sfârșitul anului trecut, un fost ministru israelian al apărării a descris acțiunile militare din nordul Gazei drept „epurare etnică”.

„Nu există Beit Hanoun. Nu există Beit Lahia. Ei (militarii israelieni) operează în prezent în Jabalia și, în esență, curăță zona de arabi”, a declarat Moshe Yalon la televiziunea locală. Condamnat pentru comentariile sale, acesta și-a întărit declarația, spunând unui al doilea intervievator că „este vorba de epurare etnică – nu există alt cuvânt pentru aceasta”, scrie Financial Times.

Forțele de apărare ale Israelului (IDF) neagă acest lucru, spunând că se concentrează pe distrugerea Hamas. „Este de la sine înțeles că nu există nicio doctrină a IDF care să urmărească provocarea de pagube maxime infrastructurii civile”, a declarat armata.

„Vedem peste tot cadavre”

Din aer, tabăra de refugiați de la Jabalia este acum doar moloz, atât cât pot vedea dronele, străzile sale, cândva pline de viață, fiind îngropate sub resturile a zeci de mii de case. Peste 46.000 de palestinieni din întreaga fâșie au fost uciși, potrivit oficialilor locali.

De la sol se poate vedea doar o oroare inimaginabilă, a declarat pentru Financial Times Ibrahim al-Kharabishi, un avocat care a refuzat să plece din zonă. În timpul raidurilor israeliene, el, soția sa și cei patru copii se ascund într-un colț al casei lor.

„Vedem peste tot cadavre pe care nimeni nu îndrăznește să le evacueze. Îi auzim pe răniți strigând după ajutor și unii dintre ei mor”, a spus el.

„Oricine se simte suficient de curajos să meargă în ajutorul lor cade lângă ei și atunci auzim două voci strigând după ajutor în loc de una”, a spus acesta.

Un simbol

Jabalia ocupă un loc important în poveștile israelienilor și palestinienilor. Prima intifada a izbucnit de pe străduțele sale în 1987, după ce un șofer de camion israelian a lovit și ucis trei palestinieni din tabără.

Creșterea sa haotică, de la o tabără temporară după războiul din 1948 la o junglă de beton de cel mult doi kilometri pătrați, a subliniat, de asemenea, o problemă majoră din centrul conflictului israeliano-palestinian: dreptul de întoarcere al palestinienilor care și-au părăsit casele.

Decizia Israelului de a permite sau nu întoarcerea sutelor de mii de oameni care au fugit din nordul Gaza a reprezentat un obstacol crucial în negocierile pentru încetarea focului.

Ministerul Sănătății a înregistrat până în prezent 2.500 de decese în cadrul operațiunii din nord, însă, având în vedere că multe cadavre au fost lăsate să putrezească pe străzi – unele chiar mâncate de câinii vagabonzi – oficialii locali cred că adevăratul bilanț este dublu.

Singura unitate medicală încă în funcțiune, Spitalul Indonezian, abia mai operează, au declarat medicii.

De mai bine de trei luni, Israelul a lăsat puține alimente să intre. Tom Fletcher, responsabilul umanitar al ONU, a declarat pe X că, între octombrie și sfârșitul lunii decembrie, agențiile umanitare au făcut 140 de încercări de a ajunge la civilii asediați, dar au avut „acces aproape zero”.

Nordul Gaza „nu va mai arăta niciodată la fel”

IDF neagă că pune în aplicare așa-numitul „plan al generalilor”, propus de fostul consilier pentru securitate națională Giora Eiland, care implică depopularea prin forță a nordului Gazei și refuzarea ajutorului umanitar.

Cu toate acestea, un înalt oficial israelian a declarat că nordul Gaza „nu va mai arăta niciodată la fel”. Multe dintre comunitățile israeliene atacate de Hamas pe 7 octombrie, care, potrivit oficialilor israelieni, a ucis 1.200 de persoane, se aflau aproape de nordul fâșiei.

„Îi puteți spune zonă tampon, îi puteți spune teren agricol, îi puteți spune cum vreți, dar va exista mai multă separare (fizică) între comunitățile israeliene și orașele palestiniene”, a declarat oficialul, citat de Financial Times.

Lucrătorii umanitari spun că în zonă au rămas doar câteva mii de oameni.

Unii refuză cu obstinație să plece de pe pământurile lor. Alții sunt prea săraci sau bolnavi pentru a se deplasa. Unii se strecoară printre spitalele care abia funcționează, sperând că statutul lor de persoane protejate în temeiul dreptului internațional le poate oferi o minimă siguranță.

Distrugerea proprietăților civile

Un localnic citat de Financial Times, Abed Abu Ghassan, spune că s-a adăpostit într-o școală din apropierea spitalului indonezian. Toată ziua, a povestit el, a auzit artileria și exploziile în timp ce unitățile de geniu israeliene distrugeau centură după centură de case, mulți dintre ei postând înregistrările video pe internet.

În unele clipuri, soldații israelieni râd, pun muzică și dansează în timp ce demolările controlate distrug case.

Organizațiile pentru drepturile omului, inclusiv Amnesty International și experții ONU, au criticat distrugerea proprietăților civile, afirmând că, dacă nu au un scop militar clar, aceste acte pot încălca dreptul internațional.

Armata israeliană a declarat că acțiunile sale din Gaza și Jabalia au fost „necesare pentru a pune în aplicare un plan de apărare care va oferi o securitate sporită în sudul Israelului”. Operațiunile din Jabalia, au spus oficialii militari, s-au concentrat pe eliminarea brigăzilor Hamas din Gaza de Nord, care „exploatau sistematic centrele civile”.

„IDF ia măsuri de precauție fezabile pentru a minimiza daunele aduse infrastructurii civile, populației civile și evacuărilor în cazurile relevante”, se arată într-o declarație, care susține că trupele israeliene au întâlnit cartiere transformate în „complexe de luptă care sunt utilizate pentru ambuscade”.

În Jabalia, teroarea este amplificată de natura industrială a distrugerilor. Abu Ghassan a declarat că cartiere întregi au fost nivelate: Fakhoura, Fallouja și Abu Sharif.

„Am rămas în ciuda foametei”, a spus el, în mijlocul exploziilor. „Noi, oamenii din nord, o adorăm, dar situația a devenit catastrofală: foamete, frică și distrugerea fiecărei clădiri”.

La zece zile după ce a vorbit cu Financial Times, familia acestuia a declarat că Abu Ghassan a murit, ucis de un atac aerian israelian.