Politologul rus Ivan Preobrazhensky explică pentru publicul HotNews cum privesc societatea și elitele din Rusia întoarcerea lui Trump la Casa Albă și așteptatele negocieri cu Putin. „Există optimiști fanatici –unii dintre ei chiar în structurile de putere, care l-au împins pe Putin să invadeze Ucraina – care speră să-și împartă lumea cu Trump: „Groenlanda pentru el”, „Islanda pentru noi”, „Asia pentru el”, „Africa pentru noi”. Trump nu vede lucrurile în acest fel”, spune Ivan Preobrazhensky, care în prezent trăiește la Praga.
- „Numărul susținătorilor activi ai războiului în Rusia variază între 5 și 15%”, spune politologul rus.
– Ce așteptări aveți de la începutul mandatului lui Trump la Casa Albă, în special în ceea ce privește relațiile cu Rusia? Credeți că se va întâlni cu Putin?
– Ivan Preobrazhensky: Cred că, la început, principalele decizii ale lui Donald Trump vor viza Statele Unite ale Americii și nu politica externă.
În ceea ce privește Rusia și Vladimir Putin, Donald Trump pregătește acum doar o convorbire telefonică. Din diverse surse media, aflăm că Trump a început să înțeleagă treptat cât de complexă este problema pe care încearcă să o rezolve, mai exact, agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.
Nu se rezolvă nimic în 24 ore. Cum vor evolua lucrurile mai departe va depinde nu doar de Trump, ci și de Putin. Iar acest lucru face situația și mai complicată, pentru că, conform ultimelor declarații ale lui Putin, este evident că el încă nu a acceptat ideea că războiul trebuie să se termine. El este convins că lucrurile merg suficient de bine pentru el.
– Trump a declarat că va tăia finanțarea departamentelor care acordau bani mai multor țări, pentru combaterea propagandei, adică finanțarea ONG-urilor care se ocupau de acest lucru. La ce ar trebui să ne așteptăm în ceea ce privește lupta împotriva propagandei, inclusiv a celei rusești?
– Afirmația că va înceta complet finanțarea oricărui sprijin pentru democrație, așa-numita „soft power,” pare absolut nerealistă. De altfel, tocmai republicanii, în trecut, s-au ocupat de extinderea acestei „puteri blânde” a SUA. Tot republicanii au creat, la vremea lor, Radio Europa Liberă și l-au sprijinit activ, în timp ce democrații au încercat de mai multe ori să îl închidă în secolul al XX-lea, când era nevoie să se lupte împotriva totalitarismului în Uniunea Sovietică.
Prin urmare, cel mai probabil, va avea loc o schimbare de oameni și de priorități. Vor apărea alte persoane care vor acorda alte tipuri de granturi, însă granturile pentru democrație vor continua să existe. Întrebarea este cui le vor fi acordate și cine și în ce condiții le va distribui.
În prezent, este evidentă o criză în toate organizațiile, inclusiv Radio „Libertatea,” care așteaptă și nu înțeleg ce se va întâmpla în continuare: nu angajează personal, iar mulți angajați actuali se află într-o situație incertă. Totuși, nu cred că se va pune problema unei încetări complete a finanțării, ci mai degrabă a unei schimbări a modului de finanțare și a principiilor de lucru.
În mod similar, indiferent de deciziile pe care le va lua Trump, este inevitabil să ne așteptăm la o reducere a sprijinului militar pentru Ucraina, deoarece se va efectua un audit al sprijinului oferit în timpul administrației Joe Biden. Aceste audituri vor prelungi sau chiar vor suspenda finanțarea.
„Situația este mult mai comodă când aveau de-a face cu Biden”
Ivan Preobrazhensky. FOTO: Arhiva personală– Ce influență ar putea avea Trump asupra lui Putin, având în vedere ceea ce știm până acum? Credeți că va încerca să-l determine pe Putin să facă anumite concesii?
– Din informațiile pe surse din mass media, care sunt contradictorii, reiese că Trump nu are încă un plan clar despre cum va negocia pacea și cum intenționează să pună presiune pe Vladimir Putin.
Atât Trump, cât și Putin se comportă într-un mod clasic de intimidare, ca într-o schemă de tip „gop-stop” (termen provenit din argoul rusesc, utilizat pentru a desemna un tip de jaf sau tâlhărie efectuată în mod direct – n.r).
Discuțiile vor avea probabil această dinamică. De exemplu, când ți se oferă să cumperi ceva pentru 20 și refuzi, imediat ți se oferă pentru 25, apoi pentru 30 și 40. Exact așa va arăta, cel mai probabil, strategia lui Trump față de Putin.
Dacă Putin refuză o ofertă inițială, prețul cerut va crește rapid. Trump va utiliza cel mai probabil metode economice de constrângere. Există sancțiuni care pot fi ridicate, dar întotdeauna pot fi introduse altele noi. Aceasta este una dintre direcțiile posibile.
A doua direcție este sprijinul militar pentru Ucraina. Aici există mai multe opțiuni: se poate permite utilizarea armelor existente în mod mai extins, de exemplu, rachete cu rază lungă care să lovească teritoriul Rusiei. Sau se poate permite utilizarea acestora oriunde, așa cum s-a discutat acum câteva luni. De asemenea, se pot furniza noi tipuri de armament care nu au fost transferate până acum sau se poate mări considerabil cantitatea de armament și finanțare americană. Sistemul de înarmare al SUA permite acest lucru.
Există și o a treia direcție: crearea de probleme pentru Putin oriunde este posibil. Putin s-a comportat ani la rând ca un „comerciant de haos și frică”. El a creat probleme pentru liderii democrați în Africa, Siria și în alte regiuni neașteptate, a influențat alegerile în țările democratice. Trump ar putea folosi o strategie similară împotriva lui Putin. Există Asia Centrală, Siria, interesele Rusiei în Africa, Moldova, Belarus. Toate acestea pot fi lovite fără a lovi direct Rusia – prin mijloace economice, politice sau prin alte metode.
Astfel, Rusia ar fi slăbită și, în același timp, Putin ar fi obligat să se concentreze pe alte probleme decât Ucraina.
„Pentru Trump, războiul din Ucraina este un conflict regional european”
– Nu mai locuiți de mult în Rusia, dar probabil înțelegeți ce se întâmplă acum în societatea rusă. Cum credeți că percep elitele politice și cetățenii ruși de rând noul mandat al lui Trump și relațiile viitoare dintre Rusia și America, nu doar în contextul războiului din Ucraina?
– În primul rând, există așteptările lui Vladimir Putin și ale cercului său apropiat. Acestea sunt mai degrabă marcate de teamă, dacă judecăm după reacțiile lor, pentru că se confruntă cu un om la fel de imprevizibil ca ei.
Situația este mult mai comodă pentru ei când au de-a face cu Biden sau cu orice lider democrat precaut, care își recunoaște limitele și, prin urmare, poate fi manipulat în anumite circumstanțe. Pe lângă teamă, există și speranța că Trump va renunța la politica lui Biden doar pentru că este a lui Biden, indiferent dacă aceasta este bună sau rea.
Este inevitabil un audit al sprijinului economic și militar pentru Ucraina, cu intenția de a nu afecta Ucraina, ci de a lovi în democrați și a le diminua influența. Moscova speră că sprijinul american pentru Ucraina va scădea drastic. Ei mai cred că politica dură a lui Trump va duce la conflicte cu numeroși aliați ai SUA, iar Rusia ar putea încerca să profite de acest haos.
De exemplu, să restabilească relațiile cu Germania sub o nouă conducere germană, dacă aceasta intră în conflict cu Trump.
Există și optimiști fanatici – așa-zișii „geopoliticieni nebuni” din Rusia, unii dintre ei chiar în structurile de putere, care l-au împins pe Putin să invadeze Ucraina. Ei speră că împreună cu Trump vor „împărți lumea” – “Groenlanda pentru el”, “Islanda pentru noi”, “Asia pentru el”, “Africa pentru noi”, “Canada și Mexic pentru el”, “Brazilia și Nicaragua pentru noi”.
Își imaginează că vor reface un fel de Uniune Sovietică și un sistem bipolar în lume, dar Trump nu îi vede în acest fel.
Pentru Trump, chiar și conflictul dintre Rusia și Ucraina este un conflict regional european, care nu amenință stabilitatea globală. Aceasta este, din păcate, viziunea sa, și cu atât mai mult nu va aborda probleme mai mici împreună cu Rusia.
Dacă Rusia îl susține în ceea ce vrea să facă, va fi binevenită. Dacă îl împiedică, va încerca să o zdrobească. Dar nu este vorba despre o relație de egalitate cu Rusia, așa cum își imaginează unii.
După învestirea sa, Trump va merge în China. El consideră China un adversar egal, împotriva căruia va lupta, dar cu care va încerca să discute. Rusia, în această perspectivă, este un satelit al Chinei, care creează probleme Uniunii Europene.
Cât despre populația rusă, aceasta este mereu interesată de ceea ce se întâmplă în SUA. Există un număr mare de oameni, inclusiv opoziția rusă din exil, care își pun speranțe false în Trump, crezând că va aduce ordine, va elimina „stângiștii” și va readuce un guvern de dreapta asemănător celor conduse de Reagan și Thatcher. Aceste speranțe sunt complet nefondate, dar sunt răspândite atât în Rusia, cât și în afara ei.
– Dar care este atitudinea societății ruse față de război? În opinia dumneavoastră, numărul celor care susțin războiul și cred în propaganda Kremlinului despre așa-zisă luptă „împotriva nazismului în Ucraina” a crescut, a scăzut sau a rămas același în acești trei ani?
– Cred că acest număr se ajustează dinamic, urcând și coborând ușor. Din păcate, nu există date sociologice de încredere și nu ne putem baza pe ele. Putem doar observa anumite tendințe. În orice caz, numărul susținătorilor activi ai agresiunii ruse și al războiului variază între 5 și 15% în spațiul public. Autoritățile ruse, în urmă cu un an, îl estimau la 7-8%, cu un potențial de creștere până la 15%, conform unor informații scurse din Kremlin la acel moment. Aproximativ același procent îl reprezintă opozanții războiului, dar acesta a scăzut din cauza emigrației.
Totodată, sunt și oameni din administrația rusească care au înțeles că Rusia nu mai face față situației și că lucrurile se vor înrăutăți în continuare. La început, unii susțineau războiul sperând că vor beneficia de pe urma acestuia. Însă acum războiul le afectează veniturile; doar cei foarte bogați, cum ar fi miliardarii și oligarhii ruși, prosperă. Mediul de afaceri de nivel mediu supraviețuiește doar dacă produce ceva necesar războiului. Altfel, se află într-o situație dificilă. Există grupuri sociale și economice întregi pentru care situația nu este favorabilă.
Majoritatea absolută, aproximativ 70%, este însă indiferentă. Locuitorii regiunii Kursk, de exemplu, ignoră luptele care au loc la doar 30 de kilometri distanță, chiar dacă rudele și prietenii lor sunt uciși.
Pentru cei din afara Rusiei, până când nu va avea loc o schimbare internă bruscă, rămâne irelevant motivul pentru care oamenii nu se opun războiului. Important este că nu o fac. Ei sprijină indirect agresiunea prin impozitele plătite, prin munca la fabricile de armament sau pe căile ferate. Propaganda internă, adresată rușilor, încearcă să prevină transformarea acestora în susținători activi ai războiului – ceea ce autoritățile ruse numesc „patrioți simpli”. Pentru restul lumii, însă, detaliile nu contează. Faptul că 85% dintre ruși nu se opun activ războiului și nu cer încetarea acestuia este ceea ce contează.
„Sistemul medical dedicat elitei Kremlinului este compus din aproximativ 50 de mii de oameni care asigură în primul rând sănătatea lui Putin”
Președintele rus Vladimir Putin vorbește la telefon, la Kremlin, Moscova, Rusia, 7 ianuarie 2025. Foto: Alexander Kazakov / AP / Profimedia– Care este probabilitatea, în opinia dumneavoastră, să se întâmple ceva care să schimbe aceasta situația din Rusia? Mulți experți ucraineni și chiar militari spun că regimul lui Putin trebuie să se schimbe pentru ca acest război să se încheie.
– Istoria oferă suficiente exemple de regimuri care, chiar și după înfrângeri militare majore – precum Irakul sub Saddam Hussein – au supraviețuit, în lipsa unei ocupații directe și a unei democratizări, așa cum s-a întâmplat cu Germania nazistă. Aceste regimuri se regenerează și organizează noi conflicte militare.
Regimul lui Putin se înscrie probabil în această categorie. Nu există motive să credem că o înfrângere militară în fața Ucrainei va duce automat la căderea regimului. Societatea rusă este dispusă să tolereze acest regim, iar schimbarea va avea loc doar atunci când oamenii vor simți că există o oportunitate reală de a protesta fără a fi arestați sau uciși.
Din păcate, represiunea rapidă a activităților de rezistență în teritoriile ucrainene ocupate de Rusia demonstrează capacitatea aparatului represiv rus de a suprima astfel de mișcări.
Cei care ar fi putut organiza o mișcare de rezistență în Rusia au fost eliminați cu mult timp înainte de începerea agresiunii pe scară largă împotriva Ucrainei.
Așadar, în acest moment nu există nimeni care să poată deveni actor al schimbării, în afară de însăși puterea rusă. Și acțiunile acesteia, la diferite niveluri, sunt greu de urmărit. În primul rând, există puterea supremă a Rusiei, care, treptat – și vedem asta – își pierde adecvarea.
Luând decizii inadecvate, aceasta își subminează propriile baze. Acțiunile sale pot provoca indignare publică, la fel cum se întâmplă acum în regiunea Kursk, dar la o scară mai mare. Și astfel, treptat, acest lucru poate duce la demontarea puterii. Puterea poate provoca, și de fapt o face, conflicte interne.
Deoarece, așa cum se spune, baza de resurse a oligarhiei ruse, a oligarhiei putiniste, se restrânge din cauza sancțiunilor, iar aceștia încep să se lupte între ei pentru resurse, distrugându-se reciproc. Începe cu cei mai mici, cei care nu se pot opune prea mult. Dar astfel de conflicte pot escalada, iar unul dintre oligarhii mai influenți sau funcționarii mai importanți poate decide că nu vrea să fie distrus și începe să se apere. Există, de asemenea, posibilitatea unui conflict între elitele regionale și cele de la Moscova.
Din punctul meu de vedere, acesta este scenariul cel mai probabil pentru o schimbare, deoarece elitele regionale își vedeau liniștite de propriile interese: făceau bani în Rusia, îi cheltuiau în străinătate, iar copiii lor studiau la universități europene. Totul era bine. Soțiile, fiicele, amantele și amanții lor aveau afaceri prospere în regiuni. Preluau domenii întregi prin corupție. Brusc a venit războiul, care a distrus întreaga lor structură de consum.
A distrus, în principiu, perspectiva viitorului pe care îl vedeau pentru ei înșiși și le-a dat peste cap strategiile de dezvoltare pentru copiii lor. Mai mult, acum li se atribuie și responsabilitatea economică și politică pentru tot ce se întâmplă.
O mare parte dintre regiunile Rusiei sunt de facto falimentare: dacă nu ar fi subvenționate de centrul federal, ar fi în pragul colapsului. Teoretic, regiunile și anumiți actori regionali ar putea să-și amintească faptul că, în esență, sunt autonome și pot lua decizii independente.
La un moment dat, un grup de forțe speciale care ar fi trimis să aresteze un guvernator ar putea întâmpina rezistență. Și această rezistență ar putea veni chiar din partea celor care fuseseră antrenați pentru unități speciale, cum ar fi batalioanele de voluntari pentru războiul împotriva Ucrainei. Aceștia există, sunt plătiți de guvernator și pot fi folosiți inclusiv pentru protecția acestuia.
Problemele bugetare din Rusia sunt bine cunoscute, iar companii de stat mari, cum ar fi Gazprom sau Sberbank, au început să reducă personalul. Aceeași situație se întâmplă și în sectorul forțelor de ordine.
La începutul anilor ’90, Kremlinul a avut de-a face cu o situație similară, pe care Putin a fost nevoit ulterior să o rezolve personal. În acea perioadă, în multe regiuni din Rusia, autoritățile locale plăteau din propriile fonduri forțele represive. FSB (Serviciul Federal de Securitate – n.r.) și Ministerul de Interne erau, de fapt, loiale guvernatorilor, nu Kremlinului.
Această situație s-ar putea repeta. Totuși, trebuie să fim sinceri: nu există nicio așteptare ca aceste schimbări să aibă loc în următoarele luni.
În prezent, așa cum o parte adecvată a opoziției ruse afirmă de mult timp, în Rusia există doar doi aliați: infarctul și accidentul vascular cerebral (aluzie la stare de sănătate lui Vladimir Putin – n.r.). Din păcate, medicina de calitate a progresat semnificativ, atât la nivel global, cât și în Rusia.
Sistemul medical dedicat elitei Kremlinului, la fel ca în perioada sovietică, este compus din aproximativ 50 de mii de oameni care asigură în primul rând sănătatea lui Vladimir Putin. Deși speranța că „se va împiedica undeva” există, ideea că cineva din anturajul său îl va elimina violent a fost întotdeauna o iluzie.
Ultimul factor este criza economică. Un colaps economic major, la nivel global, care să lovească atât de puternic economia Rusiei încât să nu mai poată susține războiul sau să ducă populația la marginea supraviețuirii, ar putea declanșa o revoltă. Totuși, acestea sunt evenimente imprevizibile, cunoscute sub denumirea de „lebede negre”.
– Anul 2025 este considerat de unii ca anul în care ar putea să se termine războiul din Ucraina sau măcar faza sa activă a acestuia. Credeți că acest scenariu este posibil?
– Din păcate, sunt pesimist în acest sens. Nu cred că Putin este dispus să oprească complet războiul. Cred că anul 2025 va fi un an al armistițiului, în care s-ar putea semna un acord de încetare a focului. Totuși, Rusia ar putea încălca acest acord chiar în 2025 sau, cel târziu, în 2026.
Cine este Ivan Preobrazhensky
Ivan Preobrazhensky (44 ani), născut la Moscova, este membru al Consiliului Forumului Rusiei Libere. A lucrat ca expert și vicepreședinte al departamentului de proiecte media la Centrul de Tehnologii Politice. A scris pentru publicația de analiză „Politcom.Ru” și a fost redactor economic la revista „Profil”. Timp de trei ani a condus departamentul internațional al portalului „Strana.Ru” apoi a trecut la ziarul „Vedomosti”, unde a scris despre politica și economia internațională. În 2014 a părăsit Rusia și trăiește la Praga.