„Dar Groenlanda nu va fi sub SUA în nicio formă”, susţine Maria Ackrén, profesoară de ştiinţe politice la Universitatea din Nuuk. Într-o cafenea din oraşul groenlandez, o profesoară finlandeză şi un reporter român vorbesc despre preşedintele american Donald Trump. „E un moment-zero”, spune universitara.
„SUA are nevoie de securitate în zona arctică, însă nu va prelua niciodată Groenlanda”, spune profesoara de ştiinţe politice Maria Ackrén, într-un dialog pentru publicul HotNews.ro. Ea susţine că pe insula arctică există deja o formă de control a SUA, prin baza militară din nord-vestul Groenlandei, dar şi ca urmare a multor acorduri de mediu, educaţie, minerit.
Însă un scenariu în care declaraţiile lui Donald Trump să fie puse în practică i se pare imposibil. Ea crede că inuiţii nu vor renunţa niciodată la visul lor de a fi independenţi. „Din moment ce inuiţii refuză ca tradiţiile şi obiceiurile lor să fie alterate de danezii pe care îi văd drept colonişti, de ce credeţi că ar accepta acelaşi lucru, însă din partea americanilor?”, explică profesoara.
Maria Ackrén conduce Departamentul de Științe Sociale și este profesoară asociată de științe politice la Universitatea Groenlandei. Este una dintre expertele în politica şi societatea din zona arctică, iar experiența a dobândit-o nu doar în bibliotecă, ci şi pe teren. S-a născut în Finlanda, a studiat în Suedia, a fost profesoară în Islanda, iar acum predă în Groenlanda.
Maria Ackrén. Sursă foto: Universitatea din NuukE licenţiată în ştiinţe politice la Universitatea Mid-Sweden din Sundsvall, Suedia, dar a absolvit masteratul şi a obţinut titul de doctor în ştiinţe politice la Universitatea Åbo Akademi din Finlanda. Potrivit CV-ului său, e specializată în acordurile de autonomie în lume, studiile insulare şi relaţiile arctice, în special ale Groenlandei.
Colaborează cu mai multe organizaţii de cercetare şi este preşedintele Asociaţiei Internaţionale pentru Ştiinţe Sociale în Zona Arctică, un think-tank care reuneşte cercetători din mai multe state, pentru a realiza şi promova studii menite să descopere mai multe din această regiune misterioasă.
Peisaj din Nuuk, Groenlanda /Sursă foto: HotNews.ro / Laurențiu UngureanuHotNews.ro: Groenlanda este, în această perioadă, un subiect important pe agenda diplomaţilor din toată lumea. Cum aţi explica publicului care sunt consecinţele declaraţiilor lui Donald Trump, care insistă că SUA va prelua Groenlanda?
Maria Ackrén: Cred că ar trebui să înţelegem cu toţii că acest interes din partea SUA poate fi, de fapt, un impuls pentru Groenlanda. Cred că este un moment-zero, în care am putea profita de ajustarea relaţiilor, într-o formă mult mai profitabilă pentru noi. Pentru cineva care a urmărit relaţiile diplomatice, nu e nimic nou, pentru că există deja multe forme de cooperare.
De pildă, probabil ați văzut consulatul care a fost deschis în 2020. Ca să nu mai vorbesc despre acordurile bilaterale, precum acordul pentru apărare, o versiune actualizată a celui din 2004, care includea deja şi Baza Spaţială Pituffik (singura bază militară a SUA de pe insulă, n.r.). Există, de altfel, și unele acorduri de parteneriat în alte domenii, cum ar fi educația, problemele de mediu, mineralele.
– Cu alte cuvinte, relaţia dintre SUA şi Groenlanda se baza pe cooperare sub forma diverselor parteneriate, dar apoi Trump și-a amintit, după ce a încercat şi în 2019, că vrea Groenlanda…
– Da, exact. Va fi interesant să vedem ce se întâmplă, dar nu cred că Groenlanda va fi sub SUA în nicio formă. În afară de faptul că, desigur, avem baza americană, care este o chestiune de securitate. Dar această bază există din al Doilea Război Mondial! Desigur, nu sunt mobilizaţi acolo prea mulţi militari, deoarece locul a devenit mai mult o stație radar. Cred că sunt 40-50 de oameni în total…
– Totuşi, SUA a făcut şi unele investiţii în baza militară Pituffik…
– Este vorba mai mult de chestiuni tehnice, astfel încât să poată supraveghea spațiul și apoi să aibă conexiuni cu sateliții și, de asemenea, să supravegheze într-un fel și pasajul maritim de Nord-Vest.
Pe de altă parte, există şi o stație radar în Insulele Feroe, care va fi modernizată sau reconstruită de către armata daneză. Am văzut-o când am vizitat Insulele Feroe pentru câteva zile, la începutul lunii ianuarie, pentru un seminar de cercetare care se referea la politica externă și de securitate. Aceasta a fost o stație radar în timpul Războiului Rece, construită de forţele britanice la acea vreme. Ştiţi că Insulele Feroe au avut protecție din partea Marii Britanii, iar Groenlanda din partea SUA.
– Danemarca se aliniază apelului lui Mark Rutte pentru creșterea cheltuielilor armatelor naționale?
– Da, dar acesta este un lucru urmărit în toate statele NATO. Iar pentru Groenlanda şi Danemarca e foarte important. De pildă, navele de aici sunt într-o stare foarte proastă. Practic, au cam 20 de ani vechime. Sunt nave militare, dar nu au niciun fel de echipament militar modern. Nici măcar tunuri nu au! Sunt folosite mai mult pentru supravegherea Gărzii de Coastă și pentru inspecțiile de pescuit.
Dar fac parte din Comandamentul Arctic, din armata daneză. Danemarca nu prea a investit până acum în securitatea Groenlandei şi cred că asta este şi miza lui Donald Trump, să aibă mai multă securitate în zona arctică. Într-adevăr, SUA are nevoie de securitate în această zonă.
Locuitori din Nuuk, Groenlanda /Sursă foto: HotNews.ro / Laurențiu Ungureanu– Asta e şi retorica SUA, că Groenlanda e slab apărată, astfel că, spune Donald Trump, trebuie să ajungă sub controlul american…
– Ei bine, chestia este că SUA au fost întotdeauna aici, încă din anii ’50. Adică, ei controlează deja spațiul, într-un fel.
– Păi, şi atunci de ce ar vrea Donald Trump să aibă şi mai mult control?
– El consideră că cel mai uşor pas pentru a-şi asigura protecţia în zona arctică este preluarea Groenlandei. Negocierile cu danezii ar dura prea mult pentru gustul lui, aşa că el şi-ar dori să vadă rezultate mai repede. E adevărat, Danemarca a alocat, recent, o sumă importantă pentru apărarea Groenlandei, însă nu e suficient, iar faptul că nu s-a preocupat până acum prea mult de acest lucru a făcut ca acest spaţiu să ajungă destul de vulnerabil.
Vedeţi, e un lucru pe care, de fapt, toţi cei trei actori – Groenlanda, SUA, Danemarca – şi-l doresc, iar acela este securitatea. Nu pot spune însă cum vor evolua lucrurile, pentru că în momentul acesta totul este într-o continuă dinamică. Şi, pe lângă declaraţiile care atrag atenţia jurnaliştilor, se poartă foarte multe negocieri în spatele uşilor închise. Deocamdată nu avem suficiente informaţii pentru a formula un scenariu verosimil, dar vă pot spune ce nu cred că se va întâmpla, iar asta este cumpărarea Groenlandei.
– Ce cred oamenii de aici despre această situaţie?
– Există opinii diferite, dar majoritatea sunt împotriva ideilor lui Trump. Dar cred că populația Groenlandei are o viziune puțin diferită asupra prezenței americane în sine. Desigur, ei doresc să coopereze cu SUA și Canada, dar acest lucru se datorează culturii inuite – pentru a se conecta cu alți inuiți din zona arctică.
Guvernul a declarat, de asemenea, în cea mai nouă strategie externă de securitate și apărare că dorește mai multă cooperare, mai mult comerț și mai multe afaceri cu America de Nord, în toate domeniile şi în special în turism. Şi cred că asta se întâmplă.
De exemplu, United Airlines va începe să opereze aici, în timpul verii, din iunie până în septembrie. Deci, în curând veți putea zbura de la New York direct la Nuuk. Este pentru prima dată în acest an, din cauza aeroportului din Nuuk, care a fost renovat în noiembrie. Dar, în același timp, doresc, de asemenea, să aibă legături strânse şi cu țările nordice, cu Danemarca, cu UE.
Peisaj din Nuuk, Groenlanda /Sursă foto: HotNews.ro / Laurențiu Ungureanu– Mă refer şi la sentimentul pe care-l au oamenii de rând…
– Oamenii de rând îşi doresc la rândul lor acest tip de cooperare. Dar e un lucru pe care vreau să-l subliniez. Îşi doresc cooperare, nu asimilare. Aici, lumea nu iubeşte atât de mult cultura americană. Pentru că toată lumea preţuieşte propria cultură – şi au un ataşament solid pentru asta. Într-adevăr, este o cultură unică.
Vedeţi, una dintre explicaţiile pentru dorinţa Groenlandei de a fi independentă vine, pe lângă dezamăgirea faţă de felul în care politicienii danezi se raportează la acest spaţiu, şi din istoria relaţiilor dintre Groenlanda şi Danemarca, pentru că regatul a colonizat acest teritoriu şi nu i-a respectat cultura locală. Aşadar, din moment ce inuiţii refuză ca tradiţiile şi obiceiurile lor să fie alterate de danezii pe care îi văd drept colonişti, de ce credeţi că ar accepta acelaşi lucru, însă din partea americanilor?
– Chiar dacă localnicii se opun, Trump insistă. În ultima vreme, declaraţiile lui nu şi-au schimbat direcţia. Unde credeţi că se poate ajunge?
– La un nou război rece.
– Care ar putea fi „cortina de fier” sau „de gheaţă” a acestui război? Care sunt taberele?
– În momentul acesta, este destul de incert, cel puţin pentru Groenlanda, pentru că aici concurează foarte multe interese, dacă luăm în calcul şi interesele comerciale ale Chinei, de pildă. Aşadar, am putea spune că o parte ar putea fi reprezentată de China şi Rusia, iar cealaltă parte – de SUA.
Dar e greu de spus care vor fi graniţele şi mai ales cum va fi implicată Europa continentală în acest „război” – îl pun între ghilimele, pentru că sunt sigură că nu va exista un război în sensul propriu al cuvântului, aşa cum este cel din Ucraina. Vedeţi, eu sunt din Finlanda şi pot înţelege bine practica diplomaţiei ruseşti. Cu toţii putem înţelege şi modul de operare al diplomaţiei chineze. Însă nu mai putem fi atât de siguri acum care este strategia SUA.
Eu cred că Europa de Nord nu va putea fi divizată şi sper că va rămâne în siajul NATO, în ciuda disensiunilor din prezent între SUA şi Danemarca. Dar, dacă aceste tensiuni vor escalada şi balanţa de putere se va dezechilibra, e greu de prezis ce se va întâmpla cu lumea. Iar la felul în care arată ataşamentele politice în Europa, mai ales în Europa de Est, e cu atât mai greu să trasezi această graniţă. De aceea, lumea ar trebui să fie cu ochii pe Groenlanda, pentru că aceasta ar putea fi pretextul unor schimbări foarte importante la nivel mondial.