Așa cum HotNews a anticipat, BNR a decis miercuri să mențină dobânda cheie la 6,5%, deși rata anuală a inflației a crescut în ultimele trei luni ale anului 2024 mai mult decât s-a anticipat, urcând în decembrie la 5,14 la sută, de la 4,62 la sută în septembrie, potrivit argumentelor Băncii Centrale.
Activitatea economică a stagnat în trimestrul III 2024, după ce a crescut cu 0,1 la sută în precedentele trei luni. Cele mai recente date și analize indică o creștere moderată a economiei în termeni trimestriali în trimestrul IV 2024, în linie cu previziunile precedente, mai spun oficialii BNR.
În luna octombrie, vânzările cu amănuntul, dar mai ales cele auto-moto și-au accelerat creșterea în termeni anuali, iar dinamica anuală a serviciilor prestate populației a revenit în teritoriul pozitiv, în timp ce volumul lucrărilor de construcții și-a accentuat puternic declinul în termeni anuali. Noile evaluări reconfirmă perspectiva scăderii ratei anuale a inflației în primele trei luni ale anului curent, dar pe o traiectorie mai ridicată (subl. noastră) decât cea anticipată anterior.
BNR mai arată că incertitudini și riscuri însemnate decurg din conduita viitoare a politicii fiscale și a celei de venituri, în condițiile implementării din debutul acestui an a pachetului de măsuri fiscal-bugetare aprobat recent, mai spun bancherii centrali.
Ce opțiuni avea pe masă BNR:
O creștere a ratei ar fi putut fi susținută de:
a) Presiuni inflaționiste persistente. Rata inflației, deși s-a mai calmat, ar putea rămâne peste intervalul țintă pentru mai mult timp. O potențială (destul de probabilă, aș spune) creștere a prețurilor la energie și/sau alimente sau presiunile inflaționiste structurale ar putea pleda pentru o atitudine mai strictă a politicii monetare.
b) depreciere leului. O slăbire semnificativă a monedei în raport cu principalele valute ar putea contribui la inflația importată, favorizând o majorare a ratei.
c) Creșterea salariilor și presiunile din partea cererii. O creștere robustă a veniturilor (salariilor) și a cererii mai mari ar putea aduce în discuție riscuri de supraîncălzire în anumite sectoare și o conduită preventivă a băncii centrale.
d) Preocupări privind politica fiscală. Dezechilibrele fiscale reale combinate cu politici fiscale laxe vor accentua presiunile inflationiste. Un astfel de amestec necesită o contrabalansare.
e) Înăsprirea monetară globală. Principalele bănci centrale (adică Fed, BCE) care mențin rate mai mari pot inspira BNR să urmeze exemplul pentru a menține stabilitatea valutară și a preveni ieșirile de capital.
O reducere a ratei putea și ea fi justificată, chiar dacă cu greu
a) Scăderea inflației. BNR ar putea lua în considerare reducerea ratelor dacă datele recente ale IPC arată o scădere semnificativă, să spunem spre intervalul țintă (2,5% +/- 1 p.p.). Oricum, este nevoie de dovezi mai consistente ale dezinflației.
b) Încetinirea economică. Decelerarea sau recesiunea economică bruscă (semnalizată de o contracție mai severă decât se aștepta a creșterii industriale, a producției, a vânzărilor cu amănuntul sau a PIB-ului) ar putea determina banca centrală să acționeze preventiv pentru a stimula cererea.
c) Progresul privind consolidare fiscală. Presupunând că guvernul progresează în ceea ce privește consolidarea fiscală, ne putem aștepta, teoretic, la o politică monetară mai acomodativă.
d) Scăderea riscurilor externe. Considerând că condițiile economice globale se îmbunătățesc semnificativ (prețuri stabile la energie, tensiuni geopolitice mai scăzute, sfârșitul înăspririi monetare globale etc.) ar putea reduce presiunile de a menține ratele ridicate.
Una peste alta, după ce a expus argumentele pro și contra, raportul BRD concluzionează: „Recunoaștem că o creștere a ratei ar fi inexplicabilă acum. Pe de altă parte, BNR are motive limitate să procedeze la o reducere a ratei. De aceea, ne așteptăm să mențină abordarea deja cunoscută de așteptare, asigurând că inflația este ferm sub control înainte de orice reducere a ratei. Nu în ultimul rând, rata cheie nu este singura, ci e doar unul dintre instrumentele pe care le poate folosi o bancă centrală.