Marți, 8 aprilie 2025, de la ora 17.00, la Muzeul Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu” din Târgu Jiu (str. Geneva, nr. 8), va avea loc vernisajul expoziției”Pictura ca o rugăciune”, semnată de Cornel Vana. Artistul aduce la Târgu Jiu, prin pictura sa, un strop din satul românesc, în care toate sunt într-o strânsă legătură cu Dumnezeu, într-o comuniune pe care cu greu o găsești la oraș, departe de natură. Fiecare lucrare în parte este încărcată de un sentiment de umire și în același timp recunoștință pentru Creație. Pictura este rugăciunea pe care artistul o înalță spre Cer.
”M-am născut în satul Cacova Ierii la poalele Muntelui Mare. Vin din oase de țăran și tresar la cântecul de neam. Satul presupune trudă și jertfe de-a lungul istoriei, pentru că viața lui nu a fost numai altiță, catrință, horă și șezătoare.
`Eu am fost întâi de toate ţăran. Ţăran am rămas şi azi… Ţăranul?… Românul?… Unul cântă din frunză, altul din fluier. Unul coace argilă, zugrăveşte oale… Eu am cioplit. De copil, m-a chemat lemnul şi cuţitul. Apoi, piatra şi dalta. Arama şi ciocanul… Aveau, pesemne, să-mi spună ceva.` zicea Constantin Brâncuși.
Pesemne aveam și eu ceva de spus, din moment ce în ăst timp, de cincizeci de ani, preocuparea majoră a fost pictura și sculptura. Factorul decisiv care a declanșat pasiunea pentru artă a fost accidentul de muncă la mâna dreaptă, și precum orice rău presupune și un bine, căci ,,ce nu te omoară te întărește”, în nopțile de coșmar și durere, gândul că îmi amputează mâna și n-o să mai pot picta, mă obseda mereu. Imediat după externare am vizitat expoziţia de pictură a doamnei Ida Bodó. Cu acea ocazie am început să pictez , torent ce continuă și azi.
Dorința de a mă perfecționa duce la a susține examen la Institutul de Arte Plastice Ioan Andreescu. Am râvnit și eu la un capăt de drum, evident provizoriu, fără nicio izbândă. Pesemne pentru ei, nu aveam nimic de spus. Dar, în încrâncenarea mea și dragostea pentru artă, rezultatele nu au încetat să apară și până în anul 2024, în tumultul expozițiilor personale și de grup, am zăbovit cu tihnă ca un împătimit, cinci decenii în fața pânzei și hârtiei, iar familia mea a devenit lumea întreagă.
Mulțumirea este că am onoarea de a fi prezent pe simezele a zece muzee din România. (Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” din Tecuci, Galați, 2022; Muzeul Național al Bucovinei ( un grupaj de 10 lucrări), Suceava, 2022; Muzeul Colecțiilor ,,Casa Sturza”- Muzeul Vasile Pârvan Bârlad, Vaslui, 2022; Muzeul Municipal ,,Octavian Moșescu ” din Râmnicu Sărat, 2022; Muzeul Patriarhiei Române Bucuresti, 2022 (un grupaj de 4 lucrări); Muzeul de Artă Cluj- Napoca; Muzeul ”Gheorghe Lazăr” din Avrig, Sibiu; Muzeul Etnografic din Rimetea, Alba; Muzeul Artă Contemporană Sinaia; Muzeul Istorie Turda.)
Faptul că mă aflu în fața dumneavoastră poartă o hibă. Ca mâine fac 70 de ani și am încercat să fiu ,,lanternă vie” și punte peste suferințe. Dar, ca final , parafrazându-l pe ”Don Quijote” pot spune: Sper ca viața mea să nu fi fost atât de anapoda încât să las impresia de smintit.”
Cornel Vana