Cetatea medievală Mdina, cunoscută și sub denumirea de „Orașul Tăcut”, locuită și în zilele noastre, reprezintă una dintre cele mai fascinante destinații de pe insula Malta. Cu o istorie care se întinde pe mii de ani și un farmec deosebit, acest mic oraș fortificat oferă o experiență unică pentru toți vizitatorii.
Mdina nu este doar un oraș, ci o cetate fortificată, iar acest lucru se reflectă în fiecare colț al său. Împrejmuită de ziduri impozante, bastioane și turnuri și asezată pe cea mai înaltă zonă a insulei, Mdina trebuia să fie protejată de invadatori, de-a lungul vremii. Străduțele înguste, mărginite de construcții de calcar, sunt un adevărat labirint, care te poartă într-o călătorie înapoi în timp. Fiecare pas pe aceste căi este un pas în istorie, iar fiecare clădire are o poveste de spus.
De altfel, Mdina este un loc de o frumusețe rară, care m-a impresionat profund, fiind construită din calcarul de Malta, care, datorită tonului său auriu, aproape că strălucește sub soarele mediteranean. Acesta este un material tradițional folosit pe întreaga insulă și care dă orașului o culoare deosebită, asemănătoare cu cea a mierii.
Demult, s-a numit Melita
Mdina a fost cunoscută și sub numele de Melita în vechime, iar acest nume are legătură cu denumirile antice ale insulei Malta.
În perioada feniciană, în jurul anului 1000 î.Hr., insula Malta era cunoscută sub numele de „Melita”. Numele „Melita” este legat de cuvântul grecesc „Μέλιτα” (Melita), care înseamnă „miere”, iar acest nume ar putea face referire la resursele naturale ale insulei, inclusiv mierea. În Malta se produce miere de foarte mult timp, iar tradiția apiculturii este veche și bine înrădăcinată în cultura insulei. De fapt, Malta este cunoscută și pentru o specie de albine autohtone, numită Apis mellifera ruttneri, care este un tip de albină malteză. Aceste albine sunt mai mici și mai robuste decât altele, fiind perfect adaptate climatului și condițiilor din Malta. Albinele malteze sunt apreciate pentru calitatea mierii pe care o produc, care este deosebit de gustoasă și are o aromă distinctivă. Mierea din Malta este considerată una dintre cele mai bune din lume, având un gust unic, datorită florilor și plantelor endemice (specifice insulei), precum și a altor plante foarte aromate, cum ar fi cimbrul, lavanda, rozmarinul și salvia. Aceste plante contribuie la aroma specială a mierii, care este adesea descrisă ca fiind mai dulce și mai aromată decât mierea obținută din alte regiunii. De asemenea, apicultura în Malta a fost documentată încă din antichitate. Grecii și romanii au lăsat urme ale utilizării mierii în viața cotidiană și religioasă, iar în Evul Mediu, Malta a devenit un important centru pentru producția de miere. Mierea era folosită nu doar ca aliment, ci și în medicina tradițională.
Termenul „Insula Mierii” este denumirea asociată cu Malta și dintr-o interpretare a culorii calcarului local. Malta este cunoscută pentru calcarul său auriu, care are o nuanță caldă, aproape de culoarea mierii, atunci când este expus la soare. Acesta este, de altfel, materialul de contrucție pentru toate clădirile vechi și chiar cele noi sunt construite din cărămizi tip BCA realizate în aceeași culoare.
După cuceririle romane, insula a fost cunoscută sub denumirea de „Melita” și de către romani, care au păstrat acest nume, iar Mdina, fiind unul dintre cele mai importante orașe ale insulei, a păstrat această denumire pentru o perioadă semnificativă. În perioada medievală, cu timpul, numele „Melita” a evoluat în „Mdina”, care înseamnă „oraș” în arabă și care reflectă statutul de capitală și cetate fortificată a orașului.
Una dintre cele mai importante atracții din Mdina este Catedrala Sf. Paul, un monument impresionant ce domină piața centrală. Construirea sa a început în secolul al XVII-lea și a fost finalizată în 1702. De-a lungul istoriei sale, catedrala a suferit mai multe modificări și reconstrucții, dar astăzi rămâne un simbol al spiritualității și al tradițiilor malteze.
Un detaliu inedit despre Catedrala Sf. Paul este faptul că are două ceasuri, care arată ore difeite. În legătură cu ceasurile Catedralei din Mdina, există o poveste interesantă care sugerează că acestea ar fi fost intenționat concepute pentru a arăta ore diferite pentru a „deruta necuratul”. Această explicație apare în contextul credinței medievale și al superstițiilor vremii, în care bisericile și catedralele aveau adesea elemente simbolice menite să apere locurile sacre de forțele malefice. Faptul că ceasurile nu erau sincronizate ar putea fi interpretat ca o formă de protecție spirituală, pentru a conbate spiritele rele.
După un timp după ce au preluat conducerea insulei, Cavaleii Ioaniți, cunoscuți sub numele de Cavalerii de Malta, au mutat capitala la malul mări, construind de la zero orașul fortificat Valetta, ce poartă numele marelui maestru Jean Parisot de la Valette. Ei au construit și Co-Catedrala Sf. Ioan din Valletta, care are are un statut special, deci acela de „co-catedrală”. Motivul pentru care nu a putut fi numită „catedrală” se leagă de faptul că pe insulă exista deja o catedrală consacrată, și anume Catedrala Sf. Paul din Mdina. Conform tradiției catolice, nu era permis să existe două catedrale pentru aceeași Episcopat, al Maltei în această situație, iar această formulă a termenului „co-catedrală” a fost folosită pentru a reflecta statutul său important, dar fără a înlocui catedrala existentă. Astfel, Co-Catedrala Sf. Ioan din Valetta este semnificativă, dar care coexista alături de Catedrala din Mdina, fără a o înlocui oficial, chiar dacă statutul de capitală a fost pierdut de Mdina, în favoarea Valettei.
în 1530 împăratul Sfântului Imperiu Roman, Carol al V-lea, cu aprobarea Papei Clement al VII-lea, a cedat Malta Ordinului Cavalerilor Ioaniți. Cavalerii s-au instalat în Birgu, care a devenit sediul administrativ și noua capitală, până când a fost construit orașul fortificat Valletta, fondată în 1566, care este capitala Maltei de atunci și până în zilele noastre.
Marele Maestru care a inițiat construcția capitalei Valletta, pe o peninsulă strategică cu maluri abrupte, bine apărată de mare, a fost Jean Parisot de Valette, un cavaler al Ordinului Ioaniților din Malta, care a fost ales Mare Maestru în 1557. El este cunoscut pentru rolul său decisiv în respingerea asediului Imperiului Otoman din 1565.
Cu toate acestea, Mdina a rămas un oraș de mare însemnătate, iar astăzi este recunoscut ca o destinație turistică importantă, păstrându-și farmecul medieval.
Un aspect cu adevărat remarcabil al Mdinei este faptul că nu oricine poate deveni proprietar al unei locuințe în acest oraș. Legea locală interzice vânzarea de imobile către persoane care nu sunt deja rezidente în Mdina. Astfel, doar cei care au legături cu istoria și tradițiile acestui loc pot deveni proprietari. Acest lucru contribuie la păstrarea autenticitații orașului și la protejarea patrimoniului său.
De asemenea, este important de menționat că în Mdina vizitatorii nu pot intra cu mașina, pentru a se proteja liniștea și farmecul locului. Singura opțiune pentru a te plimba prin cetate cu un vehiculul este caleașca, ce adaugă un aer medieval acestei experiențe.
Mdina este situată în centrul Maltei, pe cea mai înaltă zonă a insulei, oferind o panoramă superbă asupra orașelor și a mării, iar cel mai simplu mod de a ajunge aici este cu autobuzul sau cu taxiul din Valletta, capitala actuală a Maltei. De asemenea, Mdina este situată la doar câțiva kilometri de Aeroportul Internațional din Malta, ceea ce o face ușor accesibilă pentru turiștii care ajung pe insulă
Mdina este un loc care impresionează prin istoria sa, dar și prin atmosfera sa unică. Este un oraș în care timpul pare să fi stat în loc, iar fiecare detaliu al arhitecturii medievale te invită să descoperi povestea Maltei. Fie că ești pasionat de istorie, de arhitectură sau pur și simplu vrei să te relaxezi într-un cadru liniștit, Mdina este destinația perfectă.
În concluzie, Mdina nu este doar un oraș, ci un adevărat muzeu în aer liber, o cetate medievală care te poartă într-o călătorie în timp. Este un loc care merită descoperit și admirat, o destinație pe care o vei purta mereu în suflet.
Foto: Aura Stoenescu/Video: Mihai Codreanu