Un vulcan necunoscut a avut o erupție atât de explozivă în 1831 încât a răcit clima Pământului. Acum, aproape 200 de ani mai târziu, oamenii de știință au anunțat că au identificat „vulcanul misterios”, potrivit CNN.
Erupția a fost una dintre cele mai puternice din secolul al XIX-lea și a aruncat așa de mult dioxid de sulf în atmosferă încât temperaturile medii anuale din Emisfera nordică au coborât cu 1 grad Celsius.
Incidentul a avut loc în ultima parte a Micii ere glaciare – una dintre cele mai reci perioade de pe Pământ din ultimii 10.000 de ani.
Cu toate că anul erupției istorice era cunoscut, locația vulcanului nu se știa. Cercetătorii au reușit să rezolve de curând misterul analizând probe de gheață din Groenlanda și examinând izotopii de sulf, cenușa și cioburile mici de sticlă vulcanică din straturile prelevate care s-au depus între anii 1831 și 1834.
Folosind geochimie, datare radioactivă și modelare computerizată, cercetătorii au legat erupția din 1831 de o insulă vulcanică din nord-vestul Oceanului Pacific.
„Zavarițki se află pe o insulă extrem de izolată dintre Japonia și Rusia. Nimeni nu trăiește acolo și datele istorice sunt limitate la câteva jurnale ale vaselor care trec pe lângă aceste insule din ani în ani”, a spus Dr. William Hutchinson, cercetător principal de la Universitatea St. Andrews din Marea Britanie.
„Această erupție a avut consecințe climatice globale, dar a fost atribuită greșit unui vulcan tropical pentru o lungă perioadă de timp”, a spus și cercetătorul Dr. Stefan Bronnimann de la Universitatea din Berna, Elveția.
„Studiul arată acum că erupția a avut loc în Kurile, nu la tropice.”
Este surprinzător că o erupție atât de mare nu a fost raportată la acea vreme, a remarcat și Hutchinson. În afară de Zavarițki, alți trei vulcani au erupt violent între anii 1808 și 1835. Erupțiile au marcat ultima perioadă a Micii ere glaciare, o anomalie climatică ce a durat de la începutul anilor 1400 până în jurul anului 1850.
În tot acest timp, temperaturile anuale în emisfera nordică au coborât în medie cu 0,6 grade Celsius. În unele locuri, era chiar și cu 2 grade Celsius mai rece decât temperatura normală, iar răcirea a persistat timp de zeci de ani.
Două dintre erupții fuseseră deja identificate: Muntele Tambora în Indonezia a explodat în 1815 și Coseguina a erupt în Nicaragua în 1835.
Vulcanul care a produs erupția din 1808/09 rămâne necunoscut.
Adăugarea vulcanului Zavarițki scoate in evidență potențialul uriaș al vulcanilor din insulele Kurile de a perturba clima Pământului.
După erupția din 1831, au apărut condiții de vreme mai reci și mai uscate în emisfera nordică. Au fost vremuri grele și foamete în special în India, Japonia și Europa, care au afectat milioane de oameni.
Precum Zavarițki, mulți vulcani se află în locuri izolate slab monitorizate, ceea ce înseamnă că este mult mai greu de prezis când și unde va avea loc următoarea erupție de mare amploare, a explicat Hutchinson.
Lecția pe care o putem învăța de la erupția din 1831: activitatea vulcanică în zone izolate din lume poate avea consecințe globale devastatoare pe care oamenii nu sunt pregătiți să le înfrunte.