Europa se confruntă cu vremuri tulburi. Realegerea lui Donald Trump la președinția Statelor Unite a produs un nou șoc global, după pandemia de coronavirus și războiul din Ucraina, în timp ce Europa se pregătește pentru și mai multă instabilitate ca urmare a politicilor administrației Trump 2.0 privind NATO și taxele vamale, notează Politico. Care vor fi următorii poli de influență ce vor apărea odată ce se va instala noua balanță a puterii?
Reîntoarcerea Poloniei
Ascensiunea Poloniei ca centru de putere al Uniunii Europene se datorează în parte prăbușirii stâlpului de rezistență tradițional franco-german și importanței tot mai mari a țărilor de la frontiera NATO, după invazia declanșată de Rusia în Ucraina, se arată în analiza Politico. Revenirea Poloniei în prim plan are de-a face și cu schimbarea guvernului în 2023 și întoarcerea lui Donald Tusk ca prim-ministru, potrivit lui Desmond Dinan, profesor de politici publice la Universitatea George Mason.
Polonia este una dintre cele mai mari forțe militare ale Europei și face tot posibilul să întărească apărarea frontului estic al NATO, să susțină Ucraina și să construiască noi parteneriate strategice, precum cel cu Suedia.
Ministrul polonez de externe, Radosław Sikorski, este un om pregătit pentru toate situațiile, iar când vine vorba despre cooperarea dintre UE și SUA, el va face orice să evite răcirea relațiilor cu America.
Sikorski ar putea să se folosească de multele relații pe care le-a dezvoltat în SUA când a lucrat acolo, acum 20 de ani, pentru a tempera cele mai rele instincte ale administrației Trump 2.0.
Tranziția lui Sikorski dintr-un eurosceptic moderat într-un om de bază al Uniunii Europene arată că ministrul polonez nu se ferește de schimbare – ceva ce i-ar putea câștiga simpatia lui Trump și a cercului său de apropiați, care sunt oportuniști politici prin excelență.
Sikorski ar putea fi cheia dezghețării relațiilor transatlantice, impresionându-l pe Trump cu istețimea și capacitatea sa de adaptare.
Noua stângă
A fost un an greu pentru votanții de stânga. Atât în Marea Britanie, cât și în SUA, fostele partide de centru-stânga au început să îi excludă pe activiștii de stânga și să îi dezamăgească tot mai mult pe alegătorii lor tradiționali, care au preferat să rămână acasă decât să voteze cu politicieni care nu mai par atât de interesați de problemele lor, potrivit istoricului Eleanor Janega.
În Marea Britanie, laburiștii plănuiesc să vină cu politici anti-imigrație și mai dure, iar în sondajele de opinie, cota netă de popularitate a partidului a ajuns la -38. În SUA, democrații au fost mai preocupați să îi atragă pe republicanii anti-Trump de partea lor decât de problemele de inegalitate socială.
În același timp, în Franța, a existat șansa unei coaliții largi de stânga care să câștige alegerile și să blocheze ascensiunea extremei drepte, înainte ca președintele francez Emmanuel Macron să refuze să numească un prim-ministru de stânga, alegându-l în schimb pe Michel Barnier, care vrea să introducă controale și mai stricte la graniță pentru imigranții din afara Europei.
Guvernul Barnier a căzut mai apoi, după ce Marine Le Pen a decis să nu îl susțină în parlament la moțiunea de cenzură.
Totuși votanții de stânga au și câteva motive de bucurie. Președinta Mexicului, Claudia Sheinbaum, care se bucură de o cotă de popularitate de 70% după primele ei 30 de zile în fruntea țării, a fost apreciată pentru pozițiile sale privind drepturile femeilor și continuarea programelor de asistență socială.
O altă persoană de interes pentru cei care speră că 2025 va fi un an mai echitabil și mai drept este senatorul american Bernie Sanders, care a recunoscut că democrații au pierdut alegerile prezidențiale din noiembrie 2024 pentru că nu au venit cu destule propuneri noi, agenda lor fiind în mare una de continuare a statu-quoului.
Sanders s-a întrebat în discursul susținut după aflarea rezultatelor dacă democrații „au vreo idee despre cum putem lupta contra oligarhiei din ce în ce mai puternice care are atât de multă putere economică și politică?”
O altă evoluție pozitivă, potrivit lui Janega, este cea a presei de stânga. Există acum mult mai multe voci și publicații de stânga decât în 2016, care oferă analize pertinente și oportunități de colaborare.
Cei mai buni prieteni ai lui Donald Trump
Printre cei mai mari beneficiari ai rezultatului alegerilor din SUA se regăsesc și oligarhii din Silicon Valley care dețin rețelele globale de comunicații, a scris Mike Duncan, autor și realizator de podcasturi în domeniul istoriei politice, pentru Politico.
Elon Musk a cumpărat platforma online care cândva se numea Twitter, i-a manipulat algoritmii și se poate acum lăuda că l-a ajutat pe Trump să iasă președinte. Alți magnați precum Marc Andreessen și Peter Thiel și-au folosit miliardele ca să finanțeze rețele de propagandă politică.
Acum, ei se vor simți și mai capabili și îndreptățiți să promoveze o agendă a falsului libertarianism pentru a elimina cât mai multe restricții și pentru a se asigura că firmele lor pot face orice, oricând și oricât doresc.
Obiectivul lor fundamental este să își extindă averile personale, dar ei vor schimba, totodată, discursul global pentru a reflecta viziunea lor despre lume, în timp ce puterile politice de la Washington nu li se vor opune aproape deloc.
Pe scena internațională, victoria lui Trump îi va încuraja mult pe doi lideri care sunt angrenați în acest moment în conflicte militare. Este de așteptat ca Trump să reducă sprijinul pentru Kiev și să se apropie de viziunea rusească privind războiul din Ucraina.
Într-un conflict în care inițiativa pe câmpul de luptă a fluctuat între cele două părți combatante, anul 2025 ar putea fi un moment de cotitură în favoarea lui Putin. Celălalt lider care va profita de revenirea lui Trump la Casa Albă este prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu.
Președintele american Joe Biden nu a făcut aproape nimic să oprească asaltul cu tente de genocid din Gaza, dar cu Trump la conducere, Netanyahu va fi liber să încheie conflictul prin înlăturarea tuturor palestinienilor din Fâșia Gaza și anexarea definitivă a teritoriului.