Scenariul unui Erdogan puternic în Orientul Mijlociu generează îngrijorări în Israel
Era 16 februarie 1999 când agenți turci l-au capturat pe liderul PKK, Abdullah Öcalan, în Nairobi, Kenya. La acea vreme, nimeni nu și-ar fi putut imagina că, 25 de ani mai târziu, liderul istoric al insurecţiei armate kurde va vorbi despre reconcilierea cu statul turc, posibil în schimbul eliberării sale condiționate. Și totuși, această evoluţie a fost anticipată pe 22 octombrie de liderul ultra-naționaliștilor Lupi Gri, Devlet Bahçeli. "Să-l lăsăm pe şeful terorismului care, atunci când a fost transferat în Turcia, se arăta gata să ofere orice fel de serviciu, să declare unilateral că terorismul s-a încheiat și organizația a fost lichidată. În cazul în care va fi anulată izolarea şefului terorismului, atunci acesta să vină să rostească un discurs în parlamentul turc, să țină un discurs în fața grupului parlamentar al partidului DEM, să spună cu glas tare că terorismul s-a terminat și că organizația teroristă este dizolvată”, a declarat Bahçeli în fața Parlamentului turc, relatează Ethnos citat de Rador Radio România.
Un compromis istoric
Lui Öcalan i s-a permis, după o pauză de 10 ani, să se întâlnească cu doi parlamentari din partidul pro-kurd DEM în închisoarea Imrali, unde este deținut. Imediat după această vizită, deputaţii au transmis în data de 28 decembrie mesajul lui. „Am capacitatea și determinarea de a oferi şi eu contribuția necesară într-un mod pozitiv la noua paradigmă pe care au consolidat-o dl Bakhceli și dl Erdogan. În această lumină, sunt gata să fac pasul pozitiv necesar și să fac apelul necesar. Aceasta este epoca păcii, a democrației și a fraternității pentru Turcia și regiune”, se pare că ar fi spus Öcalan.
Este clar că în culise, Erdogan și Bahçeli se înțeleseseră cu Öcalan asupra unui compromis istoric. Dacă, acum, PKK își ascultă liderul și își încetează acțiunea armată pornită de pe teritoriul Siriei în urmă cu zeci de ani, câștigurile pentru Turcia și pentru însuşi Erdogan vor fi multiple în condiţiile în care fost deja deschisă calea pentru ca Turcia să devină hegemonul Siriei, deoarece exercită o influență enormă asupra noului regim al-Jolani. Acesta, la rândul său, solicită forțelor kurde ce acţionează în nord-estul țării să depună armele și să se integreze în noua armată națională a țării.
„Noul guvern nu va permite ca Siria să devină o bază pentru atacurile PKK”
Potrivit Al Arabiya, al-Jolani a subliniat că „scopul este să integrăm, în final, forţele SDF în Forțele Armate Naționale. Negocierile sunt în desfășurare cu SDF pentru rezolvarea crizei din nord-estul Siriei. Nu va exista nicio divizare a Siriei în niciun fel. Noul guvern nu va permite ca Siria să devină o bază pentru atacurile PKK”.
Turcii sunt, de asemenea, mediatorii între noul regim sirian și SUA. Ministrul turc de externe, Hakan Fidan, a discutat la telefon despre ultimele evoluții cu omologul său, Antony Blinken, în timp ce ministrul turc al Energiei, Alparslan Bayraktar, efectua o vizită în Siria. „Vom identifica nevoile Siriei în ceea ce priveşte infrastructura, energia, electricitatea și alte nevoi din alte sectoare și vom face toate eforturile pentru a ne asigura că va beneficia din nou de aceste servicii de bază, prin planuri pe termen mediu, scurt și lung”, a spus Bayraktar.
Planurile lui Erdogan dezvăluite încetul cu încetul
Conform celor relatate de corespondenta Adamantia Lioliou pentru postul de televiziune OPEN, este clar că Erdogan desfăşoară în prezent un plan ce nu privește doar sud-estul Turciei, care este adesea un teren al confruntărilor, ci întreaga zonă a Orientului Mijlociu. Aliatul lui Erdogan la guvernare, provenit din rândul Lupilor Gri, Devlet Bahçeli, a jucat rolul „iepurelui” încă din octombrie, când le-a cerut kurzilor, inclusiv lui Öcalan, să depună armele. Un rol esențial în toată această operaţiune pare să fie jucat chiar de Öcalan însuşi, care este un lider istoric al grupării armate a kurzilor și care, după 25 de ani de când se află în închisoare, vorbeşte el însuşi despre reconciliere exact cu cel care îi persecută pe kurzi, adică statul turc. Rămâne de văzut acum, pe măsură ce apar întrebări, dacă PKK va preda, într-adevăr, armele și, bineînțeles, ce va primi în schimb. Ne putem întreba dacă schimbul va fi eliberarea lui Öcalan. Ne amintim că, în urmă cu 25 de ani, Öcalan a folosit Siria ca ascunzătoare și de acolo și-a organizat insurgenţa împotriva Turciei, până în momentul în care Assad tatăl l-a informat că trebuie să părăsească țara. Prin urmare, se pare că acum se pune problema unei reconcilieri istorice. Rămâne de văzut dacă și kurzii din Siria vor depune armele. De altfel am văzut și în interviul lui al-Jolani, care pare să fie liderul Siriei cel puțin deocamdată, cum li se spune kurzilor că ar trebui să se alăture armatei siriene. Dacă se întâmplă așa ceva, Erdogan devine hegemonul regiunii și al Siriei și în această situaţie vor apărea, desigur, întrebări cu privire la securitatea Israelului, securitate care joacă un rol important în evoluțiile din Orientul Mijlociu.
„Ultimul lucru pe care Israelul ar vrea să-l vadă este Turcia jucând un rol militar mai mare, în special în Siria”
Șefa Institutului pentru Studii de Securitate Națională (INSS) din Israel, dr. Carmit Valensi, a vorbit pentru postul grecesc de televiziune Open cu privire la îngrijorările Israelului. „Bănuiesc că Israelul nu vrea să vadă forțe turcești în apropierea granițelor noastre. Atâta timp cât se află în nord, în profunzimea teritoriului Siriei și sprijină populația siriană cu ajutor umanitar și financiar - este un lucru pe care Israelul îl susţine. Dar ultimul lucru pe care Israelul vrea să-l vadă este că Turcia joacă un rol militar mai important, mai ales în Siria, având în vedere proximitatea de granița noastră. Turcia este un alt factor imprevizibil, prin urmare, s-ar putea să vedem mai multă implicare atât militar, cât și în alte moduri, financiar sau chiar în eforturile faţă de populație, pentru a-și crește influența în Siria”.