Ar putea fi folosit același „război judiciar” care l-a eliminat pe Georgescu de la alegerile prezidențiale din România și împotriva lui Marine Le Pen la primăvară? E întrebarea pe care și-o pune într-un comentariu publicat în The Spectator de Gavin Mortimer (scriitor britanic stabilit în Franța) citat de Rador Radio România.
America a anunțat vineri sancțiuni contra lui Bidzina Ivanișvili, un magnat georgian care și-a dobândit averea în Rusia anilor '90. Secretarul de stat Antony Blinken a declarat că sancțiunile au fost adoptate pentru că partidul Visul Georgian al lui Ivanișvili „îi subminează Georgiei viitorul democratic și euro-atlantic, spre beneficiul Federației Ruse”.
Visul Georgian a avut o victorie covârșitoare la alegerile generale, iar duminică a fost învestit un nou președinte, aliat al partidului, pe fondul protestelor de stradă de la Tbilisi.
Occidentul susține că alegerile nu a fost libere și corecte, opinie împărtășită și de opoziția politică din Georgia. Un lider al opoziției, Nika Gvaramia, a asemuit alegerile cu un „puci constituțional”.
Drept reacție la rezultatul electoral, UE a adoptat o rezoluție prin care respinge rezultatul și solicită repetarea scrutinului în decurs de maxim un an. UE consideră acele alegeri „încă o manifestare a regresului democratic continuu al țării”.
Dacă evenimentele din Georgia - care e candidată la aderarea la UE - sunt într-adevăr îngrijorătoare, la fel sunt și cele din România, întrucât s-ar putea argumenta că și acolo a avut loc recent un „puci constituțional”.
Pe 23 decembrie, când mai tot Occidentul era preocupat de sărbătorile de Crăciun, președintele român Klaus Iohannis l-a numit din nou pe Marcel Ciolacu în funcția de premier.
E o răsturnare de situație destul de spectaculoasă în privința norocului social-democratului Ciolacu. Acum câteva săptămâni fusese bătut fără drept de apel la primul tur al alegerilor prezidențiale, retrogradat pe locul al treilea, în urma lui Călin Georgescu și a candidatei de centru-dreapta Elena Lasconi de la partidul Uniunea Salvați România (USR).
Victoria lui Georgescu a șocat Occidentul. Descris de BBC drept „candidat filorus de extrema dreaptă”, el a folosit sloganul electoral „restabilim demnitatea națiunii ruse” [sic!].
Politico l-a intervievat pe Georgescu cu puțin înainte de turul doi, ocazie cu care el și-a subliniat hotărârea de a limita influența multinaționalelor în România, întrucât consideră că acestea prosperă în detrimentul populației.
Politico scria că victoria lui Georgescu la primul tur „n-are cum să nu declanșeze semnalele de alarmă la Bruxelles”, dată fiind ostilitatea lui față de investitorii străini și UE. Iar UE s-a alarmat chiar mai mult atunci când sondajele de opinie prevesteau un triumf al lui Georgescu la turul doi programat pe 8 decembrie.
Georgescu a respins categoric ideea că Rusia ar fi manipulat cumva rezultatul electoral. „E același lucru pe care l-au spus despre Trump”, a declarat el pentru Politico. „E inutil. Ei nu realizează că poporul poate avea puterea votului. Lumea s-a obișnuit cu: «Votul tău nu contează». Ei bine, uite că a contat.”
Însă ulterior s-a dovedit că nu contase atât de mult pe cât presupunea Georgescu.
În ajunul turului doi dintre Georgescu și Lasconi rezultatul primului tur a fost anulat, după ce Iohannis acuzase că Georgescu fusese sprijinit de Rusia. Curtea Constituțională a luat această decizie după examinarea unor documente desecretizate ale serviciilor secrete în care se remarca activitatea a vreo 800 de conturi de TikTok în ajunul alegerilor. Acestea i-au fost atribuite Rusiei și, în ciuda faptului că nu s-au constat nereguli la procesul de vot în sine, faptul că un stat ostil e posibil să fi încercat să-i influențeze pe alegători prin intermediul rețelelor sociale a fost suficient pentru anularea rezultatului.
După cum a remarcat BBC, decizia Curții a fost „o întoarcere completă de 360 de grade de la o decizie adoptată cu patru zile mai devreme care valida votul inițial din 24 noiembrie după o renumărare completă a 9,4 milioane de voturi”.
Reacția lui Georgescu a fost să se declare victima unei „lovituri de stat” comise de „regimul corupt”.
Până la data aceasta Departamentul de Stat al SUA nu a adoptat încă restricții de viză contra vreunui demnitar român pentru subminarea democrației. Nici Parlamentul European nu a adoptat încă o rezoluție prin care să condamne „regresul democratic” al României.
Instituții precum Emerging Europe, care se auto-recomandă drept „entitate de consiliere în privința politicilor publice și administrării”, s-au declarat ușurate după anulare. Într-un articol [din publicația omonimă - n.trad.] jurista bucureșteană Claudia Postelnicescu, având legături cu Comisia Europeană, a scris: „Asistăm acum abia la începutul al ceea ce ar putea fi etichetat drept «război judiciar», prin care, pe baza interpretării normelor constituționale, Curțile Constituționale ale Europei și-ar putea asuma pe cont propriu salvarea, conservarea și întreținerea democrației și statului de drept”. Postelnicescu justifică acest „război judiciar” prin afirmația că Europa se află într-o „eră a războiului hibrid cu Rusia” [„război judiciar”, „lawfare” în original, înseamnă utilizarea justiției contra politicii externe ori militare a unui stat inamic; în ultima vreme e însă folosit frecvent în contextul politicii interne: prigonirea opozanților politici de către putere prin intermediul justiției - n.trad.].
De la invazia rusă din Ucraina din 2022 România e un aliat crucial al Kievului, iar cele două țări au semnat anul acesta un acord de securitate pe 10 ani. Mai mult chiar, România are o graniță comună de peste 400 de mile cu Ucraina și a devenit un intermediar vital pentru accesul cerealelor ucrainene la piețele globale. Totodată, România n-a mai avut nicicând pentru NATO o importanță strategică atât de mare cum are acum. Georgescu l-a lăudat pe Vladimir Putin în calitate de conducător care-și „iubește țara”, denunțând în schimb Ucraina drept un „stat inventat”. El neagă că ar fi pro-Putin, însă cu Georgescu la președinție România probabil că nu ar mai putea fi atât de statornică în sprijinul ei pentru Ucraina.
Ar putea fi folosit același „război judiciar” care l-a eliminat pe Georgescu de la alegerile prezidențiale din România și împotriva lui Marine Le Pen la primăvară? Șefa Reuniunii Naționale din Franța va afla pe 31 martie dacă va fi sau nu împiedicată să candideze la alegerile prezidențiale din 2027. Parchetul parizian a cerut în instanță să i se interzică activitatea politică vreme de cinci ani, sub acuzația că ar fi delapidat fonduri UE timp de mai mulți ani.
Simpatizanții lui Le Pen susțin că e o vânătoare de vrăjitoare politică, iar ea îi acuză pe procurori că vor să-i provoace un „deces democratic” [„execuție politică” - n.trad.].
Cu o lună mai înainte ca Le Pen să-și afle soarta germanii vor merge la vot pentru a-și alege un nou cancelar, iar Alternativă pentru Germania (AfD) e de așteptat să aibă rezultate bune. După ce a triumfat la alegerile statale din Turingia, cu aproape 33%, AfD e partidul cu cea mai mare probabilitate de a profita electoral de pe urma atentatului terorist de săptămâna trecută de la Magdeburg, soldat cu cinci morți și o mulțime de răniți.
Victoria AfD-ului în Turingia a provocat o reacție adversă la alte partide germane. Un grup transpartinic de 113 parlamentari de centru au lansat în octombrie o campanie urmărind să scoată AfD în afara legii. „Democrația germană e în pericol, întrucât AfD e un partid anti-constituțional care încearcă să obțină puterea și are o șansă reală de a o obține”, a declarat social-democrata Carmen Wegge.
I s-ar putea aduce contraargumentul că democrația germană e într-un pericol chiar mai mare din partea politicienilor care vor să interzică un partid rival fiindcă ideile lui prind la public, însă lor nu le plac. Nu acesta e lucrul care se întâmplă în dictaturi și în regimuri precum cel din Rusia lui Putin?
După cum spunea și Friedrich Nietzsche: „Cel care se luptă cu monștri ar trebui să aibă grijă ca nu cumva și el să devină astfel un monstru.”