1. Devastatorul eșec al statului, condus de Iohannis și Băsescu în ultimii 20 de ani, care a pus România într-o umbră nefastă în plan internațional, prin decizia fără precedent de anulare a alegerilor prezidențiale.
2. Dinamitarea coaliției de către PNL, care a abandonat ideea stabilității, pentru care s-a candidat pe liste comune în comasatele eurparlamentare cu localele din 9 iunie.
3. Accentuarea dezechilibrelor bugetare, care probabil își vor pune amprenta și pe rezultatul alegerilor din primăvară.
Să le luăm pe rând: anularea alegerilor a fost soluția disperată într-o situație în care ambii finaliști erau într-o competiție a ridicolului și nepriceperii, cu dese accente demne de psihanaliză. Iar întrucât s-a tot vorbit despre implicarea marelui URS de la Răsărit, cred că orice variantă ar fi ajuns la Cotroceni, interesul său ar fi fost atins. În fond, nu cred că România poate schimba traiectoria, însă o țară slabă și dezbinată, condusă de un bizar sau o bizară, e ideală ca vecin, prin vulnerabilitate. Așadar, după cei 20 de ani de stăpânire "de dreapta", am ajuns în situația în care democrația - în sensul exprimării și respectării votului liber - se clatină, iar legitimitatea instituțională e mai jos ca niciodată. Mai mult, în urma luptei iraționale cu PE SE DE, Klaus Iohannis a reușit să crească scorul forțelor așa zis "suveraniste" de la cel mult 22-25%, către 35%, adică un spor de 50%.
Ce ne așteaptă la anul? Pe lângă miza reducerii cheltuielilor - despre care se uită că aparțin, preponderent, guvernărilor Orban și Cîțu, adică PNL și USR, un șir de candidaturi diverse și inedite:
- Elena Lasconi, anunțată de USR, finalistă după scrutinul anulat și, poate, încă beneficiară a unui capital de încredere situat spre 20%. Cert e că accederea sa în manșa decisivă aproape a dublat scorul politic al USR, de la 8% în vară la circa 13% pe 1 decembrie;
- Călin Georgescu sau George Simion ar putea reprezenta curentul "naționalist". Nu ambii, întrucât abilul lider AUR, maturizat și devenit mai frecventabil în ultimul an, așteaptă să vadă mișcările independentului. Dacă acestuia îi va fi acceptată candidatura, îl va sustine. Dacă nu, se va "sacrifica" în numele patrioților, cu șanse mari la accederea în finală;Totuși, nu sunt de ignorat efectele economiilor bugetare în scorurile de la prezidențiale, precum și tensiunile acumulate în societate după anularea primului tur al prezidențialelor. Anul electoral ignoră, întotdeauna, nevoia de echilibru macroeconomic, fapt cu consecințe delicate după alegeri, chiar daca deficitul principal vine din finanțarea unor investiții majore, menite să aducă dezvoltare și antrenare economică pe orizontală. Însă 2025 va fi ocazia ideală pentru poporul suveran ca, uitându-se în urmă, cu calm și luciditate, să realizeze că a numit, cu sau fără fraude, de câte două ori în ultimii 20 de ani, 2 mediocri, fără cultură și fără viziune, să le conducă destinele.