CORESPONDENȚĂ ANTALYA. Internaționalul român Virgil Ghiță (26 de ani), fostul jucător al Farului Constanța, se află cu echipa Cracovia în cantonament în Antalya.
Între două antrenamente, a acceptat dialogul cu ProSport, de trei sezoane fundașul activând în fotbalul polonez – Ekstraklasa. Cracovia e pe locul 5 la jumătatea întrecerii.
Principalul obiectiv personal nu e transferul la un alt club, ci echipa națională la care visează zi de zi.
A ieșit un interviu în care au debordat sinceritatea, dorul de România și amintirile de la Ovidiu, unele care l-au făcut să se emoționeze. Pentru că a ajuns acolo la doar 12 de ani, iar el, la câteva zile, a plâns pentru că voia să revină acasă la Pitești lângă părinți.
Acum e un tip matur, calculat. Parcă puțini sunt fotbaliștii cu o mentalitate corectă, în concordanță cu vremurile pe care le trăim. Poate și de aceea a reușit în alt campionat.
Prosport: Cum e viața în Polonia?
Virgil Ghiță: Acum fac trei ani. Cred că m-am acomodat bine, am avut noroc cu românașii mei de la echipă, inclusiv Rivaldinho. Îl consider tot romănaș. Noi am stat în aceeași cameră și la Farul și ne înțelegem bine. M-am adaptat bine, iar Cracovia e un oraș superb.
E ca a doua mea casă. Nu pot să spun că mi-a displăcut ceva la echipă, dar am avut și noi momente mai proaste. Acum, ușor ușor, începem să uăm în clasament.
Mai sunt români în Polonia?
Da. Mai e Racovițan la Rakow, dar acum e accidentat. Mai e Crăciun, dar el e moldovean, dar ținem legătura.
Cum e viața la Cracovia față de România?
E un pic diferit. M-am obișnuit aici, infrastructura este superioară României și sunt mult mai avansați ca no în multe puncte de vedere.
Se vede că cineva în Polonia lucrează și o face bine. Vizavi de viață și prețuri e cam ca în România. Dar cred că nivelul de viață aici, în Polonia, e mai ridicat ca la noi
Fotbalul polonez e diferit față de cel din Superliga?
Fizic e mult mai agresiv. Dar noi suntem mai tehnici, mai mingicari, în timp creștem și noi din punct de vedere fizic. Eu am simțit pe pielea mea aici ce înseamnă pregătire fizică, intensitate și ritm. Au și ei 2-3 mingicari, de sus până jos însă e pregătite fizică. E ca în Anglia, oricine poate bate pe oricine.
După trei ani mai vrei tot Polonia? Sau visezi la alt campionat?
Întotdeauna mi-am dorit să fac pasul următor. Planul meu inițial a fost să stau un an și uite că s-au făcut trei. Vreau să ajung într-un alt campionat puternic, dar cred că voi ajunge li acolo pentru că am jucat din ce în ce mai bine.
Echipa națională rămâne un obiectiv pentru tine?
A fost întotdeauna și rămâne până mă voi lăsa. Pun cărămidă peste cărămidă și sper să ajung acolo. Nu mă las!
Când îl vezi pe Radu Drăgușin în Premier League simți că poți mai mult?
Evident. Orice jucător tinde cât mai sus. Mă bucur pentru el că este un jucător superok. Ne cunoaștem și știu cât a muncit pentru asta. Dacă el a putut, noi de ce nu am putea? Asta e mentalitatea după care ar trebui să ne ghidăm. Cu cât mai multă muncă și seriozitate, orice se poate.
Ești la curent cu ce se întâmplă în fotbalul românesc?
Cu clasamentul și rezultatele, da. Nu pot să spun că urmăresc meciurile pentru că am și eu antrenamente și meciuri, viața de familoe, dar citesc tot ce se întâmplă în Superliga. Îl am și pe nașu acolo, pe Adi Artean… O să fiu fan Farul până o să mă las de fotbal.
Ce crezi că s-a întâmplat cu Farul în acest sezon?
Mister investește și apoi vinde jucătorii că din asta supraviețuiește. Mai aduce juniori din academie e greu sp te menții la același nivel. Îmi place foarte mult Cojocaru, din păcate a fost accidentat ceva timp. Dacă nu era cu probleme, acum era foarte sus.
Hagi e antrenorul care ți-a modificat cariera?
Mi-a modificat nu doar cariera, ci și viața. Am venit la 12 ani la Academia Hagi și nu mi-a fost ușor. Am vrut să plec acasă, părinții veneau pe la mine mereu, mama plângea și eu am plâns și am vrut să plec acasă la prieteni. Dar totul a trecut.
A fost și generația aia, 1998, care au fost frați pentru mine: Ianis Hagi, Ciobanu, Florinel Coman, Mățan, Doru Dumitrescu, Tiberiu Căpușă și Alex Băluță.
Familia e în Polonia?
Da. Copilul meu s-a născut cu trei zile înainte de a veni în Polonia. Are aproape 3 ani, merge la grădiniță poloneză – engleză, dar acasă vorbim româna. Mai zice el un cuvînt în poloneză pe care noi nu -l înțelegem (râde).
Rămâi fanul produselor culinare românești?
Da. Soția se ocupă cu așa ceva și o face foarte bine. Amândoi suntem înnebuniți după așa ceva, mie îmi plac ardeii umpluți și ciorbele. Ciorbele noastre nu le întrece nimeni. Au și ei ciorbele lor dar nu îmi plac. Sunt supe, dar unele sunt cu cârnați, nu le poți mânca și a doua oară.
De ce fotbaliștii români, cei mai mulți, nu reușesc în străinătate?
Norocul contează. Și mentalitatea s-a schimbat, dar mai e loc de bine. Contează și percepția celor de afară despre noi, care e greșită, dar avem și noi vina noastră, e clar.
L-ai supărat pe Gică Hagi vreodată?
De multe ori. Ajunsesem să-i mai și comentez, nu făceam bine ce făceam… dar el îmi dădea replica, mă învăța ce e bine! Sunt sigur că de multe ori se făcea că nu mă aude (râde).