Mai încercase în martie, apoi în vară – a reuşit, în sfârşit, inclusiv spre satisfacţia iubitei sale soţii, Sarah, care nu înghiţea personajul. Fiind ieri si ziua doamnei, multă lume a privit demersul ca pe un cadou aniversar.
„Revocarea lui Gallant în mijlocul unui război este un act de nebunie!”, a tunat liderul opoziţiei Yair Lapid. Nu mi se pare deloc un act de nebunie şi nu fiindcă ministrul Apărării trebuia demult demis pentru declaraţiile sale extrem de dure la adresa palestinienilor, care în gura lui sunau ca ordine de luptă servind drept probe irefutabile Curţii Internaţionale de Justiţie. Adevăratul motiv al lui Netanyahu l-a dezvăluit chiar Lapid, în următoarea frază: „Netanyahu vinde securitatea Israelului şi soldaţii armatei israeliene pentru o supravieţuire politică ruşinoasă”. Supravieţuirea politică – iată adevăratul motiv.
Poziţiile lui Yoav Gallant începuseră să deranjeze grav Guvernul de extremă dreapta de la Ierusalim. Le-a enumerat ministrul însuşi într-o scurtă declaraţie de presă (foto) după ce a fost demis: 1) s-a situat de-a curmezişul politicii Executivului, considerând că a sosit momentul încheierii unui acord de pace cu Hamas, în scopul eliberării ostatecilor; 2) a trimis înştiinţări de recrutare tinerilor ultra-ortodocşi, pe care Guvernul, care depinde de partidele religioase, caută cu orice preţ să îi scutească de armată, în ciuda unei decizii a Curţii Supreme şi a evidenţei că există un deficit de luptători; 3) a cerut o investigaţie asupra evenimentelor din 7 octombrie 2023 şi pedepsirea vinovaţilor de lipsa unui răspuns prompt şi adecvat la atacul barabar al Hamas.
Netanyahu l-a înlocuit pe Gallant cu ministrul de Externe Israel Katz, iar pe acesta, în funcţia de şef al diplomaţiei, cu Gideon Saar.
Katz (69 de ani) are o vastă experienţă guvernamentală, dar prea puţină experienţă militară. Cu alte cuvinte, este omul cel mai potrivit să preia funcţia şi să acţioneze cu exemplară obedienţă.