Dacă doriți să fiți martorii ultimelor vestigii ale intelectului uman care se scurg prin canalizare, țineți-vă de nas și tastați cuvintele „skibidi toilet” pe YouTube. Videoclipul de 11 secunde prezintă un cap uman animat care iese dintr-un vas de toaletă în timp ce cântă versurile fără sens „skibidi dop dop dop dop da da”. Clipul a fost vizionat de peste 215 milioane de ori și a generat sute de milioane de referințe pe TikTok și alte rețele sociale.
Prin urmare, cuvântul Oxford al anului tocmai a fost anunțat ca fiind „brain rot”. Ca un concept abstract, putregaiul creierului este ceva de care suntem cu toții cumva conștienți.
Dicționarul îl definește ca fiind „presupusa deteriorare a stării mentale sau intelectuale a unei persoane, privită în special ca rezultat al de materiale (în prezent, în special conținut online) considerate a fi triviale sau lipsite de provocare”.
Cu toate acestea, puțini oameni sunt conștienți de modul în care tehnologia ne putrezește literalmente creierul și de modul în care utilizarea compulsivă a Internetului ne distruge materia cenușie.
„Putrezirea” creierului a fost prezisă în urmă cu aproape 20 de ani, atunci când oamenii de știință au studiat efectele unei noi invenții numită „e-mail”, în special impactul pe care o avalanșă neîncetată de informații l-ar avea asupra creierului participanților. Rezultatele? Supraîncărcarea cognitivă constantă a avut un efect mai negativ decât consumul de canabis, IQ-ul participanților scăzând în medie cu 10 puncte.
Și aceasta s-a întâmplat înainte ca smartphone-urile să ne aducă Internetul la îndemână, ceea ce a făcut ca adultul britanic mediu să petreacă în prezent cel puțin patru ore pe zi online (bărbații din generația Z petrec cinci ore și jumătate pe zi online, iar femeile din generația Z șase ore și jumătate), potrivit The Guardian.
În ultimii ani, numeroase cercetări academice realizate de instituții precum Harvard Medical School, Universitatea din Oxford și King’s College din Londra au demonstrat că materia cenușie, scurtează perioadele de atenție, slăbește memoria și ne denaturează procesele cognitive. Printre zonele creierului afectate se numără „capacitățile de atenție, deoarece fluxul de informații online în continuă evoluție încurajează divizarea atenției noastre în mai multe surse media”, „procesele de memorie” și „cogniția socială”.
Studiu după studiu arată cât de vulnerabili suntem la „putrezirea creierului” indusă de Internet.
„Nivelurile ridicate de utilizare a Internetului și multitasking-ul media intens sunt asociate cu scăderea materiei cenușii în regiunile prefrontale”, se arată într-un studiu. Persoanele dependente de Internet prezintă „modificări structurale ale creierului” și „materie cenușie redusă”. Prea multă tehnologie în timpul anilor de dezvoltare a creierului a fost descrisă de unii academicieni drept un risc de „demență digitală”.
Ce se va întâmpla dacă nu ne vom ocupa de sănătatea noastră cognitivă în declin?
Fostul etician al designului Google, Tristan Harris, a declarat Congresului SUA în 2019 că miliarde de oameni – „o amprentă psihologică de mărimea creștinismului” – își primesc acum informațiile de la platforme al căror model de afaceri „leagă profitul de cât de multă atenție captează, creând o cursă până la baza trunchiului cerebral pentru a extrage atenția pătrunzând mai adânc în creierul nostru de șopârlă – în dopamină, frică, indignare – pentru a câștiga”.
„Tehnologia persuasivă este o forță masiv subestimată și puternică care modelează lumea. A preluat controlul asupra stiloului istoriei omenirii și ne va conduce la o catastrofă dacă nu îl vom lua înapoi”, a spus el.
Termenul „putregai cerebral” a fost de către tinerii care sunt cei mai expuși la efectele sale. Faptul că cei care sunt cel mai expuși riscului sunt cei mai conștienți de această problemă este o veste îmbucurătoare. Primul pas către orice schimbare este înțelegerea problemei.
Și există motive să fim încrezători. În ultimii ani, mișcările anti-tehnologie au luat amploare, de la adolescenții care renunță la telefoanele fără fir până la campaniile pentru o copilărie fără smartphone-uri.