Timp de aproximativ 37.000 de ani, corpul moale și blănos de la o felină cu colți-sabie conservată uimitor, în vârstă de trei săptămâni, a fost protejat de permafrostul arctic, capul, membrele, labele și trunchiul său rămânând aproape perfect conservate datorită frigului. În 2020, trupul puiului a fost descoperit în republica rusă Iacutia și examinat de o echipă de cercetători.
„Descoperirile de rămășițe mumificate și înghețate ale mamiferelor din Pleistocenul târziu sunt foarte rare. Pentru prima dată în istoria paleontologiei, a fost studiat în detaliu un mamifer dispărut, fără analogii în fauna modernă”, explică cercetătorii.
De obicei, rămășițele animalelor îngropate de mult timp sunt dispersate de prădători, necrofagi sau de către elementele naturii, ceea ce face ca înțelegerea speciilor dispărute să se bazeze adesea pe câteva oase sau dinți izolați. Totuși, acest exemplar de , Homotherium latidens, a cărei viață din Pleistocenul târziu s-a încheiat prematur din motive necunoscute, a fost găsit cu partea frontală a corpului relativ intactă, iar pelvisul, femurul și tibia incomplete fiind înghețate în apropiere.
O felină cu colți-sabie conservată uimitor își arată diferențele față de mamiferele actuale
Această descoperire uimitoare oferă informații fără precedent despre trăsăturile fizice ale speciei, de la blana și forma neobișnuită a botului până la detaliile perfect conservate ale labei din față. Analiza rămășițelor arată diferențe semnificative față de puii de leu moderni de aceeași vârstă, estimată la trei săptămâni. Compararea acestei specii cu o rudă modernă ne ajută să înțelegem mai bine o specie demult dispărută, care a trăit într-o lume radical diferită de cea de astăzi, scrie Science Alert.
Descoperirea acestei mumii în Iacutia extinde radical cunoștințele despre distribuția genului Homotherium și confirmă prezența sa în Pleistocenul târziu al Asiei. Este pentru prima dată când se găsesc dovezi că această specie a trăit atât de departe spre nord, în .
Pleistocenul târziu a fost o perioadă marcată de schimbări majore ale climei, cum ar fi Ultimul Maximum Glaciar, care a atins apogeul acum aproximativ 26.000 de ani. Rămășițele conservate de floră și faună din această perioadă oferă informații valoroase despre viața într-un climat în continuă schimbare.
O felină bine adaptată la frig
Deși viața puiului s-a încheiat prematur, acesta părea bine adaptat la frig: labele sale sunt relativ late în comparație cu cele ale rudelor moderne, iar lipsa pernuțelor carpiene la temperaturi scăzute și la mersul pe zăpadă.
Singura specie din genul Homotherium cunoscută că a trăit în Eurasia la acea vreme, această felină preistorică vâna în principal pradă mare, precum bourii și cerbii. În comparație cu un pui de leu de trei săptămâni, acest pui avea un bot mai mare, urechi mici și o zonă a gâtului foarte dezvoltată, împreună cu membre frontale mai lungi.
Blana sa de culoare maro închis era „scurtă, deasă și moale”, mai lungă pe spate și pe gât decât pe picioare, cu smocuri asemănătoare unei bărbi la colțurile gurii. Puiul avea chiar și mustăți, dispuse în două rânduri pe buza superioară.
O trăsătură notabilă a lui Homotherium, atât la adulți, cât și la pui, este prezența unui os premaxilar mărit, care permitea aranjamentul caracteristic al incisivilor mari, în formă de con.
Până acum, cercetătorii au analizat doar cele mai remarcabile caracteristici fizice ale puiului, dar lucrează deja la un alt studiu care va detalia anatomia acestuia.
Acest studiu a fost publicat în Scientific Reports.