Oamenilor le plac poveștile. Îi animă, îi emoționează, le dau fiori, îi ajută să vadă viața din pespective care depășesc limitele și conservatorismul. Îi provoacă. Îi trezesc din propriile realități.
O poveste interesantă pe care unii însă au luat-o în serios este și legenda fantomelor de la Luvru.
Muzeul Luvru din Paris este cunoscut în întreaga lume ca un sanctuar al artei și istoriei, adăpostind capodopere precum Mona Lisa, Venus de Milo și Victoria înaripată din Samothrace. Însă sub încăperile sale opulente și galeriile strălucitoare, s-ar ascunde o latură mai întunecată și mai misterioasă.
Timp de aproape 800 de ani, Luvrul a fost un martor tăcut al războaielor, revoluțiilor și nenumăratelor drame umane. Nu este de mirare dacă unii cred că spiritele locuitorilor săi din trecut încă mai zăbovesc între zidurile sale. De la fantoma unui măcelar medieval la o blestemată, se spune că Luvrul este unul dintre cele mai bântuite locuri din Paris.
Construit inițial ca o fortăreață la sfârșitul secolului al XII-lea sub regele Filip al II-lea, Luvrul a fost transformat în palat regal în secolul al XVI-lea. De-a lungul secolelor, a evoluat în muzeul fenomen pe care îl cunoaștem astăzi, deschizându-și porțile pentru public în 1793.
Cu o istorie atât de lungă și tumultoasă, Luvrul a avut parte de vărsări de sânge, intrigi și tragedii. De la zilele sale ca fortăreață medievală până la rolul său în timpul Revoluției Franceze, clădirea a fost scena a nenumărate povești umane – iar unele dintre ele, se pare, nu s-au încheiat niciodată cu adevărat.
Unul dintre cele mai active spirite despre care se spune că bântuie Luvrul este Jean l’Ecorcheur (un fel de Ioan Despielițatul?) Conform legendei, Jean a fost un măcelar care a trăit în timpul Evului Mediu, atunci când Luvru era încă o fortăreață. Era cunoscut pentru metodele sale groaznice de tortură și execuție a prizonierilor, câștigându-și o reputație înfricoșătoare.
Se spune că spiritul lui Jean cutreieră încă nivelurile inferioare ale muzeului, în special în fundațiile medievale care au rămas sub structura modernă. Unii vizitatori și membri ai personalul au declarat că au auzit zgomote de lanțuri târâte și țipete agonizante răsunând prin coridoare. Alții au afirmat că au văzut o figură întunecată mânuind un topor pătat de sânge, o amintire horror a trecutului brutal al lui Jean.
Poate cea mai faimoasă dintre fantomele de la Luvru este Belphegor, o entitate demonică despre care se spune că locuiește în muzeu. Legenda lui Belphegor datează din cele mai vechi timpuri, cu rădăcini în mitologia asiriană și moabită. În folclorul european, Belphegor este un demon care ispitește oamenii cu bogății, ducându-i adesea la ruină.
Legătura Luvrului cu Belphegor a devenit cunoscută în anii 1960, datorită unui popular serial de televiziune francez intitulat Belphégor. Serialul descria o fantomă cu glugă și, deși era fictiv, a preluat zvonurile din viața reală privind activitatea supranaturală de la Louvre. Membrii personalului au raportat evenimente ciudate, cum ar fi puncte reci inexplicabile, lumini pâlpâitoare și senzația de a fi privit. Unii cred că aceste fenomene sunt opera lui Belphegor, un spirit veșnic neliniștit atras de artefactele antice ale muzeului.
Colecția egipteană a Muzeului Luvru este una dintre cele mai vaste din lume, dar este însoțită de o legendă înfiorătoare. Printre artefacte se află o mumie despre care se spune că este blestemată, aducând ghinion oricui îi tulbură odihna. Originile mumiei sunt neclare, dar unii cred că a aparținut unui preot sau nobil de rang înalt care a fost îngropat cu vrăji puternice pentru a-și proteja mormântul.
De-a lungul anilor, mai mulți membri ai personalului și vizitatori ar fi mărturisit că au avut ghinion sau boli inexplicabile după ce au întâlnit mumia. O poveste deosebit de stranie implică un paznic de noapte care pretindea că aude șoapte venind din vitrina mumiei. Când s-a apropiat, geamul s-a încețoșat , acesta văzând fața mumiei uitându-se la el. Paznicul și-a dat demisia a doua zi, promițând să nu se mai întoarcă niciodată.
Un alt locuitor fantomatic al Luvrului ar fi Pierre, un soldat despre care se spune că ar fi murit în timpul Revoluției Franceze. Conform legendei, Pierre era staționat la Luvru când acesta a fost luat cu asalt de revoluționari. A fost ucis în haos, iar spiritul său a rămas în muzeu de atunci.
Pierre este adesea descris ca o figură înaltă, impunătoare, îmbrăcat într-o uniformă din secolul al XVIII-lea. Se spune că apare în marile galerii ale muzeului, în special în apropierea tablourilor care prezintă scene de război sau revoluție. Vizitatorii au spus că au simțit o scădere bruscă a temperaturii atunci când Pierre se afla în apropiere, și că ar fi auzit zgomotul unor pași de marș. Unii cred că Pierre își caută camarazii, în timp ce alții se gândesc că păzește muzeul de tot felul de „rele”.
Istoria antică a muzeului Luvru ar fi, de asemenea, sursa unei alte prezențe fantomatice: un soldat roman. În timpul săpăturilor din secolul al XIX-lea, arheologii au descoperit rămășițe ale unei așezări romane sub muzeu. Printre aceste descoperiri se aflau rămășițele unui soldat, cu armura și armele sale.
Unii cred că spiritul soldatului a fost trezit în timpul săpăturilor și acum se plimbă prin nivelurile inferioare ale muzeului. Martorii au povestit că au văzut o figură în armură romană plimbându-se pe coridoare, care dispărea atunci când era abordată. Fantoma soldatului este adesea asociată cu sentimente de neliniște și teamă, ca și cum ar fi încă de gardă, protejând ceva de mult uitat.
Dar nu toate sunt sinistre. Se spune că unul dintre cele mai benigne spirite este o tânără frumoasă care apare în galeriile de artă ale muzeului. Descrisă ca fiind eterică și radiantă, ea este adesea văzută lângă tablouri cu muze sau figuri mitologice. Unii cred că a fost muza unui artist, inspirând mari opere de artă.
Alții cred că ar fi putut fi ea însăși un model sau chiar o pictoriță. Se spune că prezența ei aduce un sentiment de calm și inspirație celor care o întâlnesc, ca și cum ar ghida încă artiștii de dincolo de mormânt.
În sfârșit, există fantoma unui pictor chinuit, despre care se spune că bântuie galeriile muzeului dedicate artei secolului al XIX-lea. Conform legendei, pictorul a fost un artist care a lucrat la Luvru în perioada de început a muzeului. Era obsedat să creeze o capodoperă, dar era chinuit de îndoială și disperare.
Într-o noapte, se spune că și-a luat viața într-una dintre galerii, incapabil să suporte greutatea eșecurilor sale. Astfel, spiritul său a rămas în muzeu, fantoma lui fiind adesea văzută stând în fața unei pânze albe, și având în mână o pensulă. Vizitatorii au declarat că au auzit sunetul unei tușe de pensulă sau că au văzut vag o figură, care dispărea brusc atunci când se întorceau să se uite mai bine.
Poveștile despre fantomele de la Luvru au dăinuit timp de secole și, pentru cine se întreabă de ce au fost alimentate, parte din răspuns se află în istoria muzeului. Având în vedere originile sale ca fortăreață și rolul în unele dintre cele mai turbulente perioade ale Franței, Luvrul, pe lângă grandoare, faimă, prețiozitate și unicitate, a însemnat înclusiv moarte și tragedie.
În plus, vasta colecție de artă și artefacte a muzeului acoperă mii de ani și nenumărate culturi, fiecare cu propriile povești și legende, așa că este ușor de înțeles cum un astfel de loc ar putea deveni un magnet pentru legende cu iz supranatural.
Și-apoi, într-un loc atât de măreț și misterios precum Luvrul, este firesc ca toate aceste povești să prindă rădăcini și să înflorească. Deși nu există tururi oficiale ale fantomelor, vizitatorii pot căuta în continuare zonele în care se spune că locuiesc aceste spirite sperând că poate, cine știe, una dintre fantomele rezidente ale muzelui le va tăia calea și le va șuiera un salut de neuitat.
Surse:
https://www.amazingmuseums.news/blog/the-haunted-louvre:-the-3-ghosts-that-inhabit-the-world’s-most-famous-museum/
https://pariscreationsvirtuelles.com/en/pages/les-fantomes-du-louvre-une-legende-hantee
https://www.exp1.com/blog/super-fun-facts-about-the-louvre-museum/