David Lynch, maestrul suprarealist mainstream al Americii, care a decedat la 15 ianuarie 2025, la vârsta de 78 de ani, a fost mult mai mult decât un cineast de geniu. Omul din spatele Eraserhead (1977), Mulholland Drive (2001), Dune (1984), Twin Peaks (1990 – 1991) și multe altele, a fost pictor, muzician, designer de mobilier și un mare fan al meditației transcendentale.
Înainte de a se aventura în film, Lynch a fost profund implicat în pictură, trecutul artistic influențându-i semnificativ stilul cinematografic, imprimând filmelor sale o textură vizuală unică.
David Lynch a trecut de la pictură la film datorită dorinței de a-și vedea operele de artă prinzând viață. Inițial axat pe pictură în ulei și sculptură la Academia de Arte Frumoase din Pennsylvania, Lynch a început să experimenteze cu scurtmetrajele la sfârșitul anilor 1960.
Primul său film, Six Men Getting Sick (Six Times), a fost inspirat de dorința ca picturile sale să se miște. Astfel, după ce a discutat despre animație cu un artist, Lynch a decis să creeze un film pe cont propriu, achiziționând o cameră ieftină de 16 mm.
Experiențele timpurii ale lui Lynch cu scurtmetrajele, în special amestecul de acțiune live și animație din The Alphabet, i-au consolidat și mai mult pasiunea . Mai târziu, a descris cinematografia ca fiind o extensie firească a expresiei sale artistice, comparând-o cu crearea de picturi în mișcare.
Legendarul regizor a considerat filmul de debut al lui Lynch, Eraserhead, unul dintre preferatele sale, proiectând pelicula inclusiv pentru actorii din distribuția filmului The Shining pentru a le inspira munca.
Kubrick aprecia abordarea unică a lui Lynch în ceea ce privește realizarea filmelor, considerând că se alinia cu propria sa viziune artistică de explorare a unor teme tulburătoare și de creare a unor imagini puternice, admirând modul în care Lynch a renunțat la abordările tradiționale pentru a dezvălui realități tulburătoare, și făcând din Eraserhead, de exemplu, o sursă semnificativă de inspirație pentru propriile sale eforturi cinematografice.
Lynch a fost un susținător pasionat al Meditației Transcendentale, căreia îi atribuie îmbunătățirea creativității și concentrării sale de-a lungul carierei. Din ziua în care a început să o practice, la 1 iulie 1973, Lynch a reușit să mențină o rutină de meditație de două ori pe zi, descriind-o ca fiind o tehnică simplă și fără efort care permite minții să se așeze într-o stare de calm interior profund, ajutând la atenuarea stresului, anxietății și emoțiilor negative.
În același timp, Lynch sublinia că meditația transcedentală nu se referă neapărat la concentrare sau la controlul gândurilor; în schimb implică utilizarea unei mantre personalizate care facilitează un proces natural de autotranscendență. În 2005, regizorul a înființat Fundația pentru educație bazată pe conștiință și pace mondială, cu scopul de a promova beneficiile acesteia pentru sănătatea mintală și bunăstare. Prin intermediul fundației sale, Lynch intenționa, așadar, să împărtășească și altora puterea de transformare a meditației, subliniind potențialul ei de a stimula creativitatea, reziliența și fericirea generală.
Primul scurtmetraj al lui David Lynch, Six Men Getting Sick (Six Times), creat în 1967, în timp ce era student la Academia de Arte Frumoase din Pennsylvania, prezintă o animație de un minut a șase figuri grotești care vomită, însoțită de sunetul unei sirene. Această peliculă experimentală, realizată cu un buget modest de 200 de dolari, a fost inspirată de dorința lui Lynch de a-și vedea picturile prinzând viață și a fost prezentată inițial ca parte a unei instalații artistice.
Serialul de televiziune Twin Peaks (1990 – 1991), co-creat de Lynch, a revoluționat producțiile televizate cu amestecul de mister, suprarealism și profunzime psihologică. Prezentat în premieră în 1990, serialul a captivat publicul cu narațiunea sa obsedantă, centrată pe asasinarea reginei liceului, Laura Palmer, interpretată de actrița Sheryl Lee, iar capacitatea lui Lynch de a expune dedesubturile întunecate ale culturii americane a avut o rezonanță profundă, făcând din Twin Peaks un fenomen cultural.
La 20 ianuarie 1961, când avea 15 ani, David Lynch a participat la inaugurarea mandatului prezidențial al lui John F. Kennedy, în calitate de membru al unui grup de cercetași însărcinați cu escortarea demnitarilor și poziționarea lângă Casa Albă în timpul inaugurării. Lynch a avut atunci ocazia să se întâlnească cu mai mulți președinți americani, inclusiv Eisenhower și Nixon.
Cunoscut pentru dragostea sa pentru cafea și plăcinta de casă cu cireșe, aceste preferințe personale ale lui Lynch se regăsesc adesea în filmele lui, creând o atmosferă familiară, dar în același timp suprarealistă.
Dincolo de cinematografie, David Lynch s-a aventurat în designul de mobilier, hobby-ul lui de lungă durată generând diverse piese, multe dintre ele integrându-le în scenele filmelor sale. În 1997, Lynch a prezentat o colecție de mobilier la Salone del Mobile din Milano, cu acea ocazie marcând intrarea sa în lumea designului. Mai recent (2024), expusă tot în cadrul Salone del Mobile, Lynch a proiectat instalația intitulată A Thinking Room, care prezintă două camere identice cu scaune mari din lemn, înconjurate de perdele de catifea albastră, creând un spațiu meditativ pentru vizitatori.
David Lynch este celebrat drept maestrul american al suprarealismului în cinematografie, cunoscut pentru narațiunile sale onirice care explorează teme și emoții complexe, invitând spectatorii într-o lume în care granițele dintre realitate și fantezie se estompează. Filmul de debut al lui Lynch, Eraserhead (1977), a dat tonul carierei sale, impunându-l ca pionier al horror-ului suprarealist, pentru ca mai apoi, opere precum Blue Velvet (1986) și Mulholland Drive (2001) să îi definească și mai mult talentul de a îmbina banalul cu macabrul, adâncindu-se în aspectele întunecate ale naturii umane.
Vizionarul cinematografiei moderne, David Lynch, un mare admirator al lui Frank Capra și Franz Kafka, al cărui nume a devenit un adjectiv, a fost pictorul devenit cineast avangardist, a cărui faimă, influență și viziune asupra lumii distinct distorsionată, după cum scrie New York Times, s-au extins mult dincolo de ecran, pentru a cuprinde televiziunea, discurile, cărțile, cluburile de noapte, o linie de cafea organică și Fundația sa pentru educație bazată pe conștiință și pace mondială.
„Lynchianul este în același timp ușor de recunoscut și greu de definit, scria Dennis Lim în monografia sa David Lynch: The Man From Another Place. Realizat de un om cu o devoțiune îndelungată față de tehnica meditației transcendentale, filmele domnului Lynch s-au caracterizat prin imaginile lor onirice și designul sonor punctual, precum și prin narațiunile maniheiste care opun o inocență exagerată, chiar sacadată, răului depravat.”
Surse:
https://faroutmagazine.co.uk/the-david-lynch-movie-stanley-kubrick-wishes-he-had-made/
https://www.nytimes.com/2025/01/16/movies/david-lynch-dead.html
https://www.davidlynch.es/en/noticias/solia-beber-veinte-tazas-de-cafe-david-lynch-en-vice/
https://magazine.coffee/blog/1/3625/david-lynch-and-coffee