Robert Louis Fosse (Bob Fosse), pionier al dansului și al filmului muzical, a fost un actor, coregraf, dansator și regizor de film și de teatru american. Cunoscut pentru activitatea sa pe scenă și pe ecran, Fosse este considerat cea mai influentă figură din domeniul dansului din secolul al XX-lea.
Prin filmele sale, a Fosse a revoluționat lumea dansului și a filmului muzical. A fost primul care a prezentat dansul într-un mod atât de dramatic și de captivant pe ecran, folosind camera de filmat pentru a surprinde fiecare mișcare într-o lumină cu totul nouă. Mulți regizori de filme și videoclipuri muzicale s-au inspirat din stilul lui, iar videoclipurile muzicale de pe MTV, de exemplu, îi datorează multe din estetica lor lui Fosse.
În 1973, Bob Fosse a fost recompensat cu un Oscar pentru regia producției Cabaret (1972), un premiu Tony pentru regia Pippin și un premiu Emmy pentru regia Liza with a Z, odată cu aceste distincții devenind singurul regizor care a câștigat toate cele trei premii majore ale industriei într-un singur an.
Bob Fosse este cel mai premiat coregraf la Premiile Tony. Din 20 de nominalizări Tony, a câștigat 8 premii pentru cea mai bună coregrafie și unul pentru de musical (1973 pentru Pippin), în palmaresul său aflându-se și trei premii Emmy (în 1973 pentru producția, regia și coregrafia emisiunii speciale de televiziune Liza with a Z cu Liza Minnelli).
În majoritatea proiectelor sale coregrafice, el (sau dansatorii care făceau parte din spectacolul său) purtau de obicei o pălărie și mănuși. Fosse decisese să poarte mereu pălării din momentul în care a început să chelească la vârsta de doar 17 ani, iar mănușile le folosea mult pentru că nu-i plăceau mâinile sale.
A regizat cinci actori în spectacole nominalizate la Oscar: Liza Minnelli, Joel Grey, Dustin Hoffman, Valerie Perrine și Roy Scheider. Minnelli și Grey au câștigat pentru performanțele lor din Cabaret (1972) și a concurat, neintenționat, cu în mai multe rânduri. Ambii au candidat la Oscarul pentru cel mai bun regizor în 1972 (Coppola pentru The Godfather și Fosse pentru Cabaret. Fosse a câștigat). Amândoi au candidat la Oscarul pentru cel mai bun regizor în 1974 (Coppola pentru The Godfather Part II și Fosse pentru Lenny; Coppola a câștigat). Ambii au candidat la Oscarul pentru cel mai bun regizor în 1979 (Coppola pentru Apocalypse Now și Fosse pentru All That Jazz; niciunul nu a câștigat). De asemenea, atunci când filmul lui Fosse a câștigat Palme D’or la festivalul de film de la Cannes în 1980 (Coppola a câștigat anul precedent pentru Apocalypse Now (1979), scorul a fost la egalitate cu filmul lui Akira Kurosawa Kagemusha: Războinicul din umbră (1980), care a avut doi americani ca producători executivi: George Lucas și Coppola.
În 2001 a fost onorat cu Laurence Olivier Theatre Award în 2001 (sezonul 2000) pentru cel mai bun coregraf de teatru împreună cu Ann Reinking pentru Fosse la Prince of Wales Theatre, iar în 2012 imaginea lui a fost imprimată pe unul dintre cele 4 timbre poștale comemorative „forever” din SUA care prezintă coregrafi inovatori, alături de Isadora Duncan, José Limon și Katherine Dunham.
A regizat care au fost selectate de Biblioteca Congresului pentru a fi înscrise în Registrul Național al Filmelor ca fiind semnificative din punct de vedere „cultural, istoric sau esthetic”: Cabaret (1972) și All That Jazz (1979).
Bob Fosse s-a născut la 23 iunie 1927, Chicago, Illinois, S.U.A într-o familie de artiști, prin urmare dansul a fost o componentă timpurie a vieții sale. A început să danseze profesionist la vârsta de 13 ani, în 1947, după ce fusese înrolat în Marina SUA, mutându-se la New York și studiind actoria la American Theatre Wing. În aceeași perioadă, devenise cunoscut pentru spectacolele sale dansante televizate realizate în colaborare cu Mary Ann Niles, prima soție. În 1950, și-a făcut debutul pe Broadway în corul piesei Dance Me a Song, iar în 1952-53 a fost dublura pentru rolul principal din Pal Joey, la scurt timp preluând rolul în turneu.
În 1953, scrie britannica.com, Bob Fosse și-a făcut debutul pe ecran, dansând și cântând în musicalurile The Affairs of Dobie Gillis, Kiss Me Kate și Give a Girl a Break, un an mai târziu revenind pe Broadway pentru a coregrafia The Pajama Game, în regia lui George Abbott și Jerome Robbins.
„Musicalurile au contribuit la stabilirea reputației lui Fosse ca un coregraf inventive, iar numerele lui de dans, dintre care multe erau de natură senzuală, prezentau frecvent recuzită – în special scaune, bastoane și pălării cu fundiță. De asemenea, mișcările caracteristice includeau genunchii întorși, mișcarea laterală, umerii încovoiați și figura mâinii de jazz cu degetele depărtate”. Fosse mai recurgea și la trucuri vizuale – cum ar fi lumina reflectoarelor – pentru a ghida și manipula atenția publicului.
În 1959-1960, Bob Fosse a regizat prima sa producție pe Broadway, Redhead, un succes premiat cu Tony. Unul dintre momentele semnificative ale lui Fosse a fost musicalul său din 1972, Cabaret, cu Liza Minelli în rolul principal (în rolul „divin decadentei” Sally Bowles, o artistă ambițioasă de club de noapte care se implică într-un scriitor britanic – Michael York), o adaptare ambițioasă a succesului de scenă al lui Fred Ebb-John Kander, care la rândul său se bazase pe piesa non-musicală I Am a Camera – „toate acestea derivând din The Berlin Stories a lui Christopher Isherwood”.
Cabaret a impresionat nu doar prin povestea abordată, dar mai ales datorită amprentei regizorale a lui Fosse, filmul conținând numere de excepție pline de imaginație, teme pentru adulți „mai degrabă decât romantismul dezinvolt asociat de obicei cu musicalurile”, folosirea expresivă, uneori exagerată, a mișcării camerei, a montajului și a culorilor și luminilor stridente care accentuau vizual degradarea și urâțenia poveștii. Filmul a câștigat opt premii Oscar, inclusiv cel mai bun regizor pentru Fosse. Minnelli și Grey au primit, de asemenea, Oscaruri.
Colaborarea lui Fosse cu Liza Minnelli pentru Liza with a Z (1972) i-a adus premii Emmy pentru regie și coregrafie, în anul următor Fosse câștigând premiile Tony pentru cel mai bun regizor (musical) și coregraf pentru munca sa la această producție.
1974, Fosse a regizat Lenny, un film biografic (pe care Fosse a ales să-l facă alb-negru) despre tragicul comic Lenny Bruce (interpretat de Dustin Hoffman), ale cărui rutine controversate au dus la acuzații de obscenitate și la diverse arestări. Hoffman a primit o nominalizare la Oscar pentru rolul său, Fosse una pentru cel mai bun regizor, iar filmul a primit șase nominalizări la Oscar.
Bob Fosse a suferit un atac de cord în 1974, în timp ce lucra la filmul Lenny și la adaptarea pentru Broadway a musicalului Chicago. După ce a resimțit simptome severe, cum ar fi o tuse persistentă și dureri în piept, Fosse a decis să consulte un medic. Diagnosticul a confirmat necesitatea unei intervenții chirurgicale urgente. După operția pe inimă, Fosse a produs în 1979 filmul semi-autobiografic All That Jazz, cu Roy Scheider jucând în rolul lui.
„Asemenea unui nebun care își prezintă albumul de familie, Fosse își dezvăluie sufletul, ceea ce la început este fascinant, dar în cele din urmă devine greu de privit. Filmul a fost aclamat și a fost nominalizat la nouă premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film. Fosse, la rândul său, a primit nominalizări la Oscar pentru cel mai bun regizor și cel mai bun scenariu original (împreună cu Robert Alan Aurthur)”.
Ultimul film al lui Fosse a fost Star 80 (1983), un film biografic despre Dorothy Stratten, un model al revistei Playboy, a cărei carieră de actriță în devenire s-a încheiat când soțul ei, Paul Snider, a ucis-o cu brutalitate după ce ea l-a părăsit și a început o relație cu regizorul Peter Bogdanovich.
Deși nu a mai regizat niciodată un alt lungmetraj, Fosse a continuat să lucreze în teatru.
Bob Fosse a murit la 23 septembrie 1987, în urma unui atac de cord suferit în timpul unei repetiții pentru reluarea musicalului său „Sweet Charity” la Teatrul Național din Washington, D.C.
Sursa:
https://www.britannica.com/biography/Bob-Fosse