Paul Newman (1925 – 2008) a fost un actor, regizor și filantrop american ale cărui frumusețe, inteligență și carismă au devenit semne distinctive într-o carieră cinematografică care s-a întins pe mai mult de 50 de ani.
Paul Newman s-a numărat printre celebritățile incluse în „lista dușmanilor” deținută președintele Richard Nixon în timpul scandalului Watergate. Proscrișii din renumita listă includea diverse personalități publice, jurnaliști, activiști percepuți ca fiind adversari și contestatari ai politicilor lui Nixon, printre ei aflându-se inclusiv Newman, o figură proeminentă în acea perioadă, al cărui activism a inclus sprijinul pentru drepturile civile, poziția declarată anti-Nixon, pronunțându-se deseori împotriva a ceea ce el percepea ca fiind corupție în cadrul guvernului, eforturile împotriva războiului din Vietnam și diverse cauze caritabile.
Includerea pe lista neagră a avut implicații mai mult sau mai puțin grave pentru cei menționați, aceasta reprezentând nu doar o răzbunare personală, ci și o strategie mai amplă a echipei lui Nixon de a submina vocile disidente prin tactici de intimidare, supraveghere și campanii de defăimare. Pentru , o astfel de „schemă” însemna un control sporit din partea agențiilor guvernamentale sau reprezentări negative în mass-media menite să le discrediteze imaginea. Totuși, în ciuda faptului că a fost vizat de administrația Nixon, Paul Newman și-a continuat activitatea artistică și filantropică pe tot parcursul vieții, creând inițiative precum Newman’s Own Foundation, care încă donează în scopuri caritabile toate profiturile obținute din produse alimentare. (Din 1980 și până la moartea sa în 2008, actorul a donat peste 170 de milioane de dolari).
Paul Newman și Frank Sinatra sunt singurii actori care au câștigat un Oscar pentru interpretare, un Jean Hersholt Humanitarian Award și un Special/Honorary Academy Award. A fost nominalizat la nouă premii Oscar îm cinci decenii diferite – Cel mai bun actor principal pentru Cat on a Hot Tin Roof (1958), Cel mai bun actor principal pentru The Hustler, (1961), Hud, (1963) și Cool Hand Luke, (1967), cel mai bun actor principal pentru Absence of Malice (1981), The Verdict (1982) și The Color of Money (1986), câștigând pentru acest ultim film), cel mai bun actor principal pentru Nobody’s Fool (1994) și, în final, în Road to Perdition (2002) pentru cel mai bun actor în rol secundar.
În 1956, când nu a primit nicio nominalizare la Oscar pentru interpretarea sa din Somebody Up There Likes Me (1956), producătorul Charles Schnee și regizorul Robert Wise i-au dăruit ceea ce ei numeau un „Noscar”, o recunoaștere alternativă a celui mai important premiu din industria filmului, distincție similară cu Oscarul, dar fără recunoaștere oficială.
La începutul carierei sale de actor, Paul Newman a fost adesea confundat cu Marlon Brando, mai târziu declarând că ar fi dat peste 500 de autografe, scriind: „Cele mai bune urări, Marlon Brando”.
Interpretarea sa ca Butch Cassidy în Butch Cassidy and the Sundance Kid (1969) se află pe locul 20 în clasamentul 100 Heroes & Villains al American Film Institute. A apărut de 14 ori în sondajul anual al publicațiilor Quigley privind cele bine plătite zece vedete, între 1963 și 1986. Este unul dintre cei doar șase actori care au fost nominalizați la Oscar pe parcursul a cinci decenii (anii 1950, 1960, 1980, 1990 și 2000). Laurence Olivier, Katharine Hepburn, Jack Nicholson și Michael Caine (anii 1960, 1970, 1980, 1990 și 2000) Meryl Streep fiind ceilalți actori care au atins această performanță.
Interpretarea sa ca Frank Galvin în The Verdict (1982) se află pe locul 19 în topul celor mai bune 100 de interpretări din toate timpurile (2006) al revistei Premiere. În 1995 a fost ales de revista Empire pe locul 12 în topul celor mai sexy 100 de vedete din istoria filmului, iar în 1997 s-a aflat pe locul19 în lista 100 a celor mai mari staruri de cinema din toate timpurile. A fost ales de revista GQ drept unul dintre cei mai eleganți 50 de bărbați din ultimii 50 de ani, iar People l-a inclus în topul celor mai frumoși 50 de oameni din lume (1990).
A apărut în șase filme care au fost nominalizate la Oscarul pentru cel mai bun film: Cat on a Hot Tin Roof (1958), The Hustler (1961), Butch Cassidy and the Sundance Kid (1969), The Sting (1973), The Towering Inferno (1974), The Verdict (1982). Doar The Sting (1973) a câștigat la această categorie. A fost nominalizat la categoria Cel mai bun actor pentru rolurile sale din Cat on a Hot Tin Roof, The Hustler și The Verdict.
Unul dintre cele mai căutate și mai valoroase ceasuri Rolex de colecție, modelul „Daytona”, din anii 1960, este cunoscut neoficial sub numele Rolex „Paul Newman”, și asta pentru că actorul a purtat unul în . În prezent, modelul poate fi vândut în casele de licitații cu până la 100.000 de dolari.
Deși a jucat rolurile principale masculine în producțiile originale a trei clasice de pe Broadway aproape de începutul carierei sale – The Desperate Hours, Picnic și Sweet Bird of Youth, Newman nu a primit o nominalizare la premiile Tony până în 2003, la vârsta de 78 de ani, când a fost nominalizat ca cel mai bun actor pentru interpretarea sa în reluarea din 2002 a spectacolului Our Town.
Paul Leonard Newman s-a născut la 26 ianuarie 1925, în Cleveland Heights, Ohio, fiind al doilea fiu al lui Arthur Sigmund Newman Sr., proprietar evreu al unui magazin de articole sportive, și al Theresei Fetsko, o slovacă romano-catolică care mai târziu a devenit practicantă a științei creștine. Primul său rol actoricesc a venit la vârsta de șapte ani, când a jucat rolul bufonului curții într-o producție școlară despre Robin Hood. Când a absolvit liceul Shaker Heights în 1943, Newman începuse deja să își cultive pasiunea pentru teatru.
Până la intrarea cu adevărat în lumea filmului, Paul Newman a servit în Marina Statelor Unite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Înscris inițial în programul de formare a piloților Navy V-12 la Universitatea Yale, a fost respins în cele din urmă din cauza daltonismului, dar ulterior s-a calificat ca operator radio și tunar de turelă. A zburat în misiuni cu escadrile de bombardiere torpiloare și a fost staționat pe portavionul Bunker Hill în timpul unor bătălii importante din Teatrul Pacificului.
După război, Newman a urmat Kenyon College, unde a obținut o diplomă de licență în artă dramatică și economie, studiind apoi la Yale School of Drama timp de un an. În cele din urmă, s-a mutat la New York pentru a studia la Actors Studio sub îndrumarea lui Lee Strasberg, co-fondatorul Group Theatre în 1931, considerat „primul colectiv teatral adevărat din America”. Debutul pe Broadway al lui Newman a avut loc în 1953 în Picnic, unde a cunoscut-o pe actrița Joanne Woodward, care i-a fost soție din 1958 și până la moartea acestuia în 2008. (Prima lui soție a fost Jackie Witte, căsătoria dintre ei durând din 1949 și până în 1958).
Cariera cinematografică a lui Paul Newman a început odată cu filmul The Silver Chalice (1954), pe care ulterior l-a disprețuit, dar a câștigat recunoaștere pentru rolul Rocky Graziano din Somebody Up There Likes Me (1956). Sfârșitul anilor 1950 a marcat ascensiunea spre celebritate cu pelicule precum Cat on a Hot Tin Roof (1958) și The Long, Hot Summer (1958), care i-au consolidat și relația cu Woodward.
De-a lungul anilor 1960 și 1970, a jucat în numeroase filme emblematice precum Hud (1963), Cool Hand Luke (1967) și Butch Cassidy and the Sundance Kid (1969), colaborarea cu Robert Redford, partenerul de platou, devenind legendară în această perioadă.
Pe lângă actorie, Newman s-a remarcat inclusiv ca regizor, cel mai apreciat film fiind Rachel, Rachel (1968), cu Joanne Woodward în rolul principal. Scenariul a fost adaptat de Stewart Stern după romanul „A Jest of God” al autoarei canadiene Margaret Laurence.
În ultimii săi ani de viață a continuat să se implice în organizațiile sale caritabile, iar în 2006 a deschis un restaurant numit Dressing Room. Fumător de mulți ani, Paul Newman a murit la 26 septembrie 2008, la vârsta de 83 de ani, din cauza unui cancer pulmonar.
Surse:
https://www.imdb.com/name/nm0000056/trivia/?ref_=nm_dyk_trv