De-a lungul secolelor, turta dulce a evoluat dintr-un simplu desert într-un simbol al sărbătorilor și al tradiției. Fie că o savurăm alături de o cană de ceai cald, o folosim pentru a construi case de turtă dulce sau o transformăm în cadouri speciale, turta dulce continuă să aducă bucurie și nostalgie.
Inițial, termenul „turtă dulce” se referea la ghimbir conservat. Cu timpul, acesta a evoluat și a ajuns să denumească un desert preparat cu miere și condimente. În franceză, turtă dulce este tradusă ca pain d'épices („pâine cu condimente”), iar în germană ca Lebkuchen sau Pfefferkuchen („pâine cu piper”). Aceste denumiri reflectă utilizarea unui amestec generos de condimente în rețetele tradiționale.
Se crede că turta dulce a fost adusă în Europa de călugărul armean Grigore din Nicopole, care s-a stabilit în Bondaroy, Franța, în anul 992. Acolo, el a învățat creștinii francezi să prepare această delicatesă. În secolul al XIII-lea, desertul a ajuns în Suedia, adus de imigranți germani, iar mai târziu a devenit popular în întreaga Europă.
Germania – Lebkuchen este denumirea turtei dulci în Germania. Turta dulce decorată cu glazură sau bomboane este un simbol al târgurilor de sărbători din Germania. Orașul Nürnberg a fost recunoscut drept „Capitala turtei dulci” încă din secolul al XVII-lea, datorită maeștrilor cofetari care creau adevărate opere de artă din aluatul condimentat.
Țările nordice - În Norvegia și Suedia, turta dulce este cunoscută sub numele de pepperkaker sau pepparkakor. Aceste biscuiți subțiri și crocanți sunt folosiți adesea ca decorațiuni, fiind pictați cu glazură și bomboane colorate.
Polonia – Pierniki este versiunea poloneză a turtei dulci. Piernik toruński este o delicatesă tradițională, foarte apreciată încă din Evul Mediu.
Elveția și Țările de Jos - În Elveția, turta dulce, cunoscută sub numele de biber, este umplută cu marțipan și este decorată. În Olanda, peperkoek este un desert moale și sfărâmicios, servit deseori la micul dejun, cu unt deasupra.
Tradiția caselor din turtă dulce își are originea în Germania secolului al XIX-lea. Acestea au fost inspirate de povestea Fraților Grimm, „Hansel și Gretel”, unde doi copii găsesc o casă comestibilă, decorată cu zahăr și dulciuri.
Casele din turtă dulce au devenit repede o tradiție de Crăciun. Acestea sunt „construite” din biscuiți crocanți lipițp cu zahăr caramelizat. Casele sunt ulterior decorate cu glazură și bomboane. În zilele noastre, această activitate este un prilej minunat de a petrece timp cu familia, mai ales pentru copii.
În Europa medievală, turta dulce era mult mai mult decât un desert. Reprezenta un simbol al artei populare și al evenimentelor religioase. Cofetarii sculptau modelele cu ajutorul unor matrițe de lemn, iar figurinele erau decorate cu glazură colorată sau chiar foiță de aur, conform kathleenlangecakes.com.
De asemenea, turta dulce era oferită la ocazii speciale. La nunți era oferită invitaților ca semn de noroc, iar la sărbători religioase figurinele reprezentau sfinți sau alte simboluri religioase.
Coloniștii germani au adus tradiția turtei dulci în America, unde biscuiții crocanți au devenit populari ca decorațiuni pentru pomul de Crăciun. De-a lungul timpului, rețetele s-au adaptat, iar varianta moale, cunoscută ca „gingerbread cake”, a câștigat popularitate.
Turta dulce nu este doar delicioasă, ci și un element decorativ versatil:
Turta dulce se remarcă prin combinația sa unică de condimente. Printre ingredientele esențiale se numără:
Pentru aluat:
Pentru glazură:
Într-un castron mare, cerne făina împreună cu bicarbonatul de sodiu, ghimbirul, scorțișoara, nucșoara, cuișoarele și sarea. Amestecă bine condimentele în făină pentru a distribui uniform aromele.
Într-un alt bol, bate untul moale cu zahărul brun folosind un mixer la viteză medie până când compoziția devine cremoasă și aerată (aproximativ 2-3 minute).
Adaugă mierea (sau melasa) și oul. Continuă să amesteci până când obții o compoziție omogenă.
Încorporează treptat ingredientele uscate în amestecul de unt, până când obții un aluat moale, dar care nu se lipește de mâini. Dacă aluatul este prea lipicios, adaugă 1-2 linguri de făină suplimentar.
Formează o bilă din aluat, acoperă-l cu folie alimentară și lasă-l la frigider pentru cel puțin 2 ore sau, ideal, peste noapte. Acest pas este esențial pentru ca aromele să se dezvolte complet și aluatul să fie mai ușor de lucrat.
Preîncălzește cuptorul la 180°C și tapetează tava cu hârtie de copt. Scoate aluatul din frigider și lasă-l să stea la temperatura camerei timp de 5-10 minute pentru a-l înmuia ușor.
Presară făină pe planșetă și întinde aluatul până la o grosime de 4-5 mm. Taie în formele dorite: oameni de turtă dulce, steluțe, brăduți sau inimioare.
Așază biscuiții în tavă, lăsând un mic spațiu între ei. Coace-i timp de 8-10 minute, până când marginile devin ușor aurii. Nu îi coace prea mult pentru a evita uscarea.
Lasă biscuiții să se răcească complet în tavă înainte de a-i decora.
Într-un bol curat, bate albușul de ou până devine spumos. Adaugă treptat zahărul pudră cernut, amestecând continuu.
Adaugă sucul de lămâie și continuă să amesteci până obții o glazură densă și lucioasă. Dacă glazura este prea subțire, mai adaugă zahăr pudră; dacă este prea groasă, adaugă câteva picături de apă.
Transferă glazura într-o pungă pentru ornat sau într-un cornet improvizat. Decorează biscuiții după preferințe: contururi simple, detalii festive sau bomboane colorate.
Lasă glazura să se usuce complet înainte de a depozita biscuiții într-un recipient etanș.
Pentru o aromă mai intensă, folosește condimente proaspăt măcinate. Ghimbirul proaspăt adăugat alături de cel pudră poate oferi un gust vibrant.
Biscuiții din turtă dulce se păstrează proaspeți timp de 2-3 săptămâni dacă sunt depozitați într-o cutie etanșă. De fapt, aroma lor devine chiar mai bună pe măsură ce trece timpul.
Dacă preferi biscuiții mai moi, coace-i timp de 7-8 minute și depozitează-i alături de o felie de măr într-o cutie sau un borcan.