La șoareci și oameni, cheia pentru deblocarea acestui proces natural s-a dovedit a fi un microb intestinal și metaboliții săi - compușii pe care îi produce în timpul digestiei.
Prin creșterea abundenței acestui singur microb intestinal la șoarecii diabetici, cercetătorii conduși de o echipă de la Universitatea Jiangnan din China au arătat că pot „orchestra secreția peptidei-1 asemănătoare glucagonului”, potrivit unui studiu publicat în Nature Microbiology.
Glucagon-like peptide-1 (GLP-1) este un hormon produs în mod natural de organism și care ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge și a senzației de sațietate. Eliberarea GLP-1 este stimulată de anumite alimente și microbi intestinali, iar mecanismul său de acțiune este imitat de medicamente precum semaglutida (ingredientul din spatele Ozempic).
Persoanele cu diabet zaharat de tip 2 au de obicei afectarea funcției GLP-1, ceea ce duce la probleme cu controlul zahărului din sânge, motiv pentru care Ozempic și alți agonişti GLP-1 funcționează ca tratamente.
Aceste medicamente imită procesele naturale din organism și, deși s-au dovedit foarte eficiente, unii cercetători doresc să descopere cum să determine organismul să producă singur mai mult GLP-1.
„Un număr tot mai mare de cercetări au dezvăluit că pofta noastră pentru componentele dietetice provine din semnale trimise din intestin, un organ cheie în transmiterea preferințelor alimentare. Cu toate acestea, felul în care flora intestinală și metaboliții din micromediul intestinal sunt implicați în reglarea preferinței pentru zahăr nu este clară”, explică autorii.
Noua cercetare sugerează că microbii intestinali, cum ar fi Bacteroides vulgatus și metaboliții lor, pot contribui la formarea poftei de dulce a unei persoane.
În experimente, dacă șoarecii nu au putut produce o proteină intestinală, numită Ffar4, cercetătorii au aflat că coloniile intestinale de B. vulgatus s-au micșorat. Acest fapt a scăzut eliberarea unui hormon numit FGF21, care este legat de pofta de zahăr.
În studiile efectuate pe șoareci care iau agonişti GLP-1, cercetătorii au descoperit că medicamentele stimulează FGF21.
Între timp, la oameni, unele studii sugerează că persoanele cu variante genetice pentru hormonul FGF21 au aproximativ 20% mai multe șanse de a fi mari consumatori de dulciuri.
Într-o analiză de sânge a 60 de participanți cu diabet zaharat de tip 2 și 24 de martori sănătoși, cercetătorii din China au descoperit că mutațiile Ffar4, care reduc producția de FGF21, sunt legate de o preferință crescută pentru zahăr, „care poate contribui semnificativ la dezvoltarea diabetului."
Mai mult, microbiomul intestinal ar putea fi un mediator cheie al acestui proces.
Echipa de cercetare a descoperit că, atunci când șoarecii au fost tratați cu un metabolit al B. vulgatus, acesta a stimulat secreția de GLP-1, care apoi a declanșat și secreția de FGF21.
Împreună, acest lucru a însemnat mai mult control al zahărului din sânge și mai puțină poftă de dulce la șoareci.
Rămâne de văzut dacă același lucru este valabil și la oameni, dar autorii susțin că studiul lor „oferă o strategie pentru prevenirea diabetului”, notează sciencealert.com.