Nu mai avem în prezent „două Românii politice”, așa cum se spunea acum 20 ani, pe vremea lui Adrian Năstase, ci trei, scrie în Contributors profesorul de relații internaționale Valentin Naumescu.
Cele trei opțiuni majore care se vor întâlni și concura la urne în martie-aprilie
Am vorbit pe scurt, acum câteva zile, despre „cele trei Românii politice”, în articolul din grupajul publicat pe site-ul centrulpolitic.ro de prognoze, tendințe și perspective pentru 2025, la punctul 10: România partidelor tradiționale, România anti-sistem, extremistă și antioccidentală, și România reformistă prooccidentală care refuză partidele tradiționale uzate, decredibilizate și acaparate de clientele. Aceste trei opțiuni majore se vor întâlni și concura la urne în martie-aprilie. Pentru că ideea a fost inevitabil tratată acolo foarte succint, articolul fiind mult mai amplu și referindu-se la anul politic internațional 2025, revin astăzi cu o detaliere a punctului respectiv.
Fiecare din cele trei Românii politice menționate va avea, simbolic, cel puțin un candidat la alegerile prezidențiale, în care se va regăsi „cultural” (în sensul cel mai larg cu putință al termenului), total sau parțial.
România clientelei partidelor tradiționale, a vechii clase politice și a celor de la putere va fi reprezentată în cursă de Crin Antonescu, un politician retras de un deceniu, a cărui „vreme de glorie” (mă rog, o figură de stil poate nu chiar fidelă realității) a fost acum 10-15 ani. Nici nu se putea ca PSD, PNL și UDMR să găsească o figură care să-i reprezinte mai bine. Aceștia sunt ei și acesta este chipul lor politic. Printr-un mic joc al întâmplărilor, în locul lui Crin Antonescu putea fi la fel de bine Victor Ponta, amândoi „profund nedreptățiți” și cu declarații mânioase, la vremea respectivă, față de reacția negativă a SUA și UE, plus a multor guverne ale statelor occidentale luate separat, cu privire la puciul USL din 2012.
România extremistă, anti-sistem și anti-occidentală va avea unu, doi sau trei candidați. Depinde de CCR, dacă va valida sau nu candidaturile lui Călin Georgescu, care a declarat că a avut „cheltuieli zero în campanie” (nici măcar un litru de benzină, acolo), și a Dianei Șoșoacă, a cărei candidatură a fost invalidată în octombrie anul trecut. George Simion își va depune sigur candidatura și îi va fi validată. Nu are cum să nu și-o depună, pentru că nu va ști de la început dacă CCR îl blochează sau nu pe Călin Georgescu. Deci, 1-2-3 candidați ai acestei Românii anti-sistem, plină de frustrări de tot felul.
România reformistă prooccidentală va fi reprezentată în principal de Nicușor Dan, candidat independent cu discurs rațional și moderat, care nu dorește să arunce în aer instituțiile statului și nici să schimbe direcția Vest a orientării României (NATO, UE, parteneriat strategic cu SUA) dar se pronunță pentru schimbări politice și administrative importante. Nicușor Dan a fost validat electoral de două ori în competiții grele, la Primăria Capitalei.
Ar mai putea candida, deși nu ar fi deloc indicat, divizând această opțiune politică reformistă a societății românești, Elena Lasconi din partea USR. Este evident că Elena Lasconi nu va mai obține nici pe departe rezultatul din 24 noiembrie, când votanții acestei opțiuni au respins „oferta Ciucă a PNL” și au făcut tot posibilul ca opțiunea pro-Vest să fie totuși reprezentată în finală.
Dar acum, contextul s-a schimbat mult. Poate că, în urma unor discuții finale raționale, USR va decide să susțină în cele din urmă candidatura primarului Capitalei, care este fondatorul acestui partid și pe care oricum îl vor vota majoritatea alegătorilor USR din România, chiar dacă va candida și Elena Lasconi. Cu alte cuvinte, USR ar trece pe 23 martie prin experiența pe care a avut-o PNL pe 24 noiembrie, când o mare parte din alegătorii liberali au votat Lasconi, creditată (justificat) cu șanse mai mari pentru turul al doilea. Pur și simplu situația s-a schimbat prin intrarea în luptă a lui Nicușor Dan, candidatul independent susținut de societatea civilă.
Cel mai slab în a produce simpatii populare
Calificarea în finală se va juca în 23 martie la un nivel mai înalt, probabil de minimum 2,5 milioane de voturi. Vor fi mai puțini candidați decât în 24 noiembrie.
Lunile care urmează vor fi decisive și vor da „valul emoțional”, într-o direcție sau alta.
Cel mai slab în a produce simpatii populare și afilieri afective este candidatul coaliției de guvernare, întors de la Bruxelles după un deceniu, fără o idee politică limpede conturată, pe care îl vor vota doar structurile din cele trei partide tradiționale.
Cei mai atractivi emoțional sunt Nicușor Dan și, respectiv, cine va fi perceput drept principalul exponent al urii anti-sistem (Georgescu, Simion sau Șoșoacă, în funcție de numărul candidaților validați de CCR din partea acestei opțiuni).
Dacă Georgescu nu va candida, nu aș exclude ca o parte din alegătorii georgiști (care sunt doar furioși pe vechea clasă politică, dar nu sunt neapărat anti-UE sau anti-NATO), să vireze spre Nicușor Dan.
Ce poate ieși din această luptă a celor trei Românii politice?
- O finală Nicușor Dan-Crin Antonescu, dacă CCR îi va lăsa pe toți cei trei candidați anti-sistem să candideze (Georgescu, Simion, Șoșoacă), aceștia neatingând, individual, 20%. Câștigă clar Nicușor Dan, care poate construi o coaliție reală a alegătorilor (inclusiv o parte din contestatarii radicali rămași fără reprezentanți), nu una artificială a conducerilor decredibilizate ale partidelor.
- O finală Georgescu/Simion-Antonescu, dacă opțiunea reformistă prooccidentală va fi divizată excesiv și nu va putea aduna pragul de 2,5 milioane de voturi. Câștigă populistul contestatar, pentru că Antonescu nu va fi votat de reformiști.
- O finală Nicușor Dan-Georgescu/Simion, dacă, de fapt, „PSD nu se va omorî să-l susțină pe Crin Antonescu”, electoratul pesedist din straturile profunde, rural și urbanul mic, fiind mai apropiat cultural de naționaliștii antioccidentali decât de liberalul bruxellez Antonescu. Câștigă la limită dar câștigă, și în acest caz, Nicușor Dan, pentru că cel puțin electoratul PNL și UDMR (deci peste 20%) va vota cu siguranță Nicușor Dan în turul al doilea, plus indecișii din primul tur.
Așadar, Nicușor Dan are două șanse din trei de a fi ales Președinte al României iar procentul crește spre 100% dacă intră în turul al doilea, mai ales dacă va candida contra lui Crin Antonescu sau a lui George Simion.
Nu exclud ca un calcul simplu, de tipul celui de mai sus, să facă și cei din zona partidelor politice tradiționale, încercând în prima fază o decredibilizare a lui Nicușor Dan la Primăria Capitalei în lunile de iarnă. Dacă își vor da seama din timp că cel pe care l-au ales acum să le fie candidat comun nu iese câștigător în nicio combinație de finală prezidențială, vom vedea că, până la urmă, Crin Antonescu nu va mai candida iar PSD va reveni peste 3-4 săptămâni la candidatura Ciolacu. Caz în care PNL și UDMR îl vor susține pe Nicușor Dan, așa cum era normal să o facă de la început.
Cele trei Românii politice s-au angajat într-o luptă crucială pentru viitorul democrației, societății și direcției politice a țării. Vă propun să fim deștepți! Ce ziceți, putem?