Pentru că Transnistria nu mai răspunde ca înainte la ordinele lor, rușii le-au întrerupt gazul, iar acolo se profilează o criză umanitară majoră. Totuși, Moscovei ar trebui să îi fie frică de faptul că Ucraina poate profita de această situație, spune analistul Armand Goșu într-un interviu pentru Contributors.ro.
-Gazprom a suspendat livrările de gaze către Moldovagaz, de la 1 ianuarie 2025. Era gazul pentru Transnistria. Ce se află în spatele acestei crize energetice? Care sunt obiectivele Rusiei?
– Să aducă la ordine Seriff. Holdingul Seriff controlează totul în Transnistria, inclusiv pe președintele Krasnoselski, însă s-a dovedit prea autonom de când Rusia a început invazia în Ucraina și n-a mai răspuns la comenzile care veneau dinspre Moscova.
– De unde vine numele de Seriff?
– Era porecla fondatorului grupului, Victor Gușan, ofițer în serviciile secrete sovietice – unii vorbesc de KGB, alte mărturii indică serviciul armatei, GRU. El și-a luat porecla de Șerif. De unde și numele holdingului, înființat prin 1993, dacă nu greșesc. La fel a fost cu grupul Wagner. Fondatorul a fost colonelul Dmitri Utkin, GRU, care și-a luat porecla de Wagner, fiind un mare admirator al naziștilor. Iar Wagner era compozitorul lor favorit.
Să revenim la miliardarul Victor Gușan, fondatorul și șeful holdingului care controlează Transnistria. El spera să se bucure în liniște de miliardele lui, nu vrea ca numele lui să ajungă pe lista celor supuși sancțiunilor internaționale din cauza asocierii cu Rusia. Are proprietăți în Ucraina, în Germania, 80% din exporturile Transnistriei se fac cu țările UE. Împreună cu actuala administrație de la Chișinău, Tiraspol a reușit să evite provocări majore rusești îndreptate împotriva Ucrainei. Și au fost presiuni serioase din partea Moscovei, încă din primele săptămâni de război, în încercarea rușilor de a deschide un nou front de luptă în regiunea Odessa. Eliberarea Insulei Șerpilor și scufundarea crucișătorului Moskva i-au făcut pe ruși să renunțe deocamdată la planul invadării regiunii Odessa.
Deci, primul obiectiv al Rusiei este slăbirea actualei conduceri a Transnistriei. Greu de forțat înlăturarea acesteia acum, al doilea mandat al lui Krasnoselski expiră în decembrie 2026, deci peste doi ani. Iar, astăzi, Moscova este la un minim istoric de influență în stânga Nistrului, ceva similar s-a mai întâmplat în 1918-1919.
–Și ce câștigă Moscova dacă-i lasă pe transnistreni să înghețe în case, fără gaz?
- Nu plec de la premisa că lui Putin îi pasă de soarta populației din stânga Nistrului. Pentru Kremlin, cei 350.000 de oameni sunt un instrument utilizat într-un joc politic mult mai mare. Totul este subordonat obiectivului războiului cu Ucraina. Tiraspol a fost prea rezonabil cu solicitările Chișinăului și nu a încercat convingător să escaladeze situația atunci când Moscova i-a cerut-o. Deci, liderii Seriff, dar și președintele Krasnoselski, trebuie pedepsiți. Puterea lor trebuie slăbită. O miză pe termen mediu este însă aducerea la putere la Chișinău a unei coaliții pro-ruse, în condițiile în care în toamna acestui an, încă nu s-a fixat data, vor avea lor alegeri parlamentare în Republica Moldova.
–Suspendarea livrării gazului pentru Transnistria poate provoca și în Moldova o criză energetică. Energia electrică din Transnistria era produsă cu gaz rusesc „gratuit”, după care era vândută, la un preț bun, detaliu important, Chișinăului. Deci, în timp ce malul stâng, Transnistria, a rămas fără gaz, malul drept n-are suficientă energie electrică.
– Până la 31 decembrie, cea mai mare cantitate de electricitate era cumpărată din Transnistria, de la Centrala Termoelectrică Moldovenească (MGRES), care ardea gaz rusesc. Centrala a fost retehnologizată, este extrem de eficientă și poate să funcționeze și pe cărbune. Citisem că autoritățile de la Tiraspol ar avea cărbune pentru 30 sau chiar 50 zile. Ieri am văzut că, de fapt, cărbunele ar ajunge doar 15 zile. Fără gaz pentru centralele termice, oamenii se încălzesc acum cu instalații electrice, ceea ce crește consumul la curent. Pentru că nu au suficient curent, de trei zile sunt de-branșate de la rețea diverse cartiere și localități, la început câte două ore, acum a crescut la patru ore. Oamenii îngheață de frig în case, se conturează o catastrofă umanitară.
În Transnistria, din cauza lipsei gazului și reglementării consumului de energie electrică, apartamentele au rămas fără căldură și apă caldă, s-au închis școlile, grădinițele, birourile administrației, s-au închis toate întreprinderile industriale, inclusiv uzina metalurgică de la Râbnița, care a trimis în șomaj peste 2000 de oameni. Râbnița producea doar pentru piața vest-europeană, deci nu-și poate onora comenzile, ceea ce va duce la pierderea contractelor. Aceste întreprinderi erau principalii contributori la bugetul regiunii separatiste.
Pe malul drept, la Chișinău, lucrurile sunt mult mai puțin dramatice. Deocamdată, Moldova și-a acoperit necesarul de electricitate din importul din România, peste 50%, și producție proprie. În primele câteva zile, Moldova s-a descurcat bine, se vede că supraviețuiește fără energia electrică din Transnistria, centralele de termoficare din Chișinău, Bălți, instalațiile locale de energie regenerabilă, la care se adaugă energia importată din România au asigurat funcționarea la parametri normali a sistemului energetic. Numai că, după Crăciun și Anul Nou pe stil vechi, oamenii se vor întoarce la muncă iar consumul va crește. Pentru această situație, Energocom a rezervat la granița cu România energie electrică, cumpărată de pe piață. Problema este prețul la energia pentru populație care se dublează. Și asta, tocmai într-un an electoral.
Iar acum mă întorc la prima întrebare, privind obiectivele Rusiei. Un rezultat cât mai bun al forțelor politice pro-ruse la Chișinău este o miză uriașă pentru Moscova. Viitorul guvern în componența căruia ar fi partide pro-ruse va închide ochii la consolidarea capacităților militare din regiunea transnistreană. Asta înseamnă rotația trupelor rusești, mai ales a ofițerilor, furnizarea de mijloace necesare pentru mentenanța tehnicii militare de acolo.
-Cum se poate face asta în condițiile războiului?
– Simplu, pe ruta Moscova-Erevan-Chișinău sau prin Istanbul. Acestea deja sunt folosite pentru rotația ofițerilor. De pe aeroportul din Chișinău sunt preluați de pe pistă chiar de mașini ale trupelor de menținere a păcii și transportați la Bender și Tiraspol. Din Transnistria, Putin speră să crească presiunea asupra Ucrainei, chiar să inițieze diversiuni împotriva Odessei. În felul ăsta, speră Putin să-și consolideze poziția pentru „negocierile de pace” cu Ucraina.
-Ce trupe mai are Rusia în Transnistria?
– Nu am date privind numărul lor, exact. Cifrele vehiculate se învârt undeva între 1.500 și 1.800 de militari ruși. O scurtă notă, aici. Ofițerii, în număr de 80-100, vin din Rusia, sunt cetățeni ruși. În vreme ce din cauza dificultăților cu rotația trupelor cei mai mulți militari sunt localnici, transnistreni, oameni care au și cetățenie rusă.
Militarii ruși fac parte din forța de menținere a păcii, potrivit acordului din vara 1992. Atunci s-a înființat Comisia unificată de control, care operează în Transnistria, formată din soldați și ofițeri din Rusia, Moldova și regiunea separatistă. După 1998, dacă nu greșesc, s-a adăugat și un grup de observatori militari ucraineni. Dacă-mi amintesc bine, numărul total al militarilor ruși ar putea urca până la 2400, conform acordului din 1992. Repet, prezența acestora este legală.
Fără bază legală, lucru subliniat de mai multe ori de Maia Sandu, funcționează un grup operativ, Operativnaia Gruppa rossiiskih voisk, ce de fapt reprezintă resturi ale Armatei 14 care continuă să păzească depozitul de muniție de la Cobasna. Sunt 300-400 de militari, majoritatea localnici.
-Muniția de la Cobasna capătă o miză mai mare în vreme de război…
- Rusia este prea departe ca să ajungă la depozite. Nici nu știm exact ce s-ar mai putea scoate din ce a fost depozitat acolo. Sunt muniții foarte vechi, calibre mici, unele datează imediat de după al cel de-al doilea război mondial, sunt degradate, nu cred că mai pot fi manipulate. Cu siguranță că sunt și lucruri mai noi, din anii 1970-1980. Din câte știu, depozitele sunt minate în acest moment. Dacă se apropie ucrainenii, pot fi aruncate în aer, iar din construcție, instalația se prăbușește în interior. Deci, n-ar trebui să existe un risc major pentru localitățile din vecinătate.
-Cum se poate sfârși această criză? De dragul sau pentru interesul propagandei va urma o criza majoră umanitară?
– Aveți dreptate, este multă propagandă aici. Opoziția internă din Moldova, în frunte cu socialiștii lui Dodon, dar și mașinăria rusească de propagandă dau vina pe Ucraina, în primul rând, pentru că a întrerupt tranzitul gazului rusesc. Pe urmă, este vinovată Maia Sandu. Ea este oricum vinovatul de serviciu pentru orice se întâmplă. Urmează guvernul Recean, pentru că n-a plătit datoria către Gazprom, datorie pe care Moldova n-a recunoscut-o niciodată. Sunt și voci critice raționale, din partea opoziției europene și a unor experți din societatea civilă, care acuză faptul că guvernul trebuia să acționeze mai devreme, mai decis, să nu mai tolereze situația de la Moldovagaz, să nu spere în van că rușii vor continua livrarea gazului, pentru că ar fi în interesul lor s-o facă.
Atât la Chișinău, cât și la Tiraspol, oamenii cu care discut sunt convinși că Gazprom va relua livrarea gazului în câteva zile și că astfel nu se va ajunge la o criză umanitară dramatică. Însă, sunt greu de prognozat consecințele politice.
–De ce ar relua Rusia livrarea gazului?
-Pentru că există riscul unei crize umanitare în Transnistria, iar Ucraina este cel mai bine poziționată și are determinarea de a interveni. Kievul are și cea mai bună expertiză pe Transnistria.
În plus, Ucraina are și stocuri de gaz și de cărbune pentru a alimenta MGRES (Centrala Termoelectrică – N.E.). Ucraina are nevoie de energie electrică, în condițiile în care o mare parte din infrastructura ei energetică a fost bombardată de ruși. Ar fi un cadou nesperat pentru regiunea Odesa, care și-ar putea asigura alimentarea, în condițiile în care Rusia nu-și va bombarda propriile întreprinderi din Transnistria. Kievul poate interveni doar dacă va fi solicitat de Chișinău, ceea ce nu sunt convins că se va întâmpla. Moldovenii joacă foarte prudent și sunt dominați de frica de ruși. Guvernul de la Chișinău este în cea mai bună situație din ultimii 35 de ani, când ar putea să tranșeze dificilul dosar al reintegrării. Condițiile sunt mai bune ca niciodată, Rusia este în cea mai proastă și mai slabă poziție de după destrămarea URSS.
-Credeți că Moldova se va folosi de acest moment?
– Nu cred, pentru că sunt multe necunoscute în ecuație.
În 20 ianuarie, Trump va prelua președinția la Washington, este o uriașă emoție în lume pe tema asta. Nu știm ce plan de pace va propune.
Dacă Putin se va menține la Kremlin, chiar dacă nu va ieși consolidat din acest război, Rusia va pretinde la o zonă de influență exclusivă în fostele republici sovietice, deci soarta Moldovei rămâne incertă. Elita de la Chișinău nu-și asumă riscuri, așteaptă să vadă cum se termină războiul, care sunt condițiile păcii din Ucraina, așteaptă ca să decidă „cei mari” evacuarea militarilor ruși din Transnistria, și doar apoi, după ce primesc toate garanțiile posibile și imposibile că nu supără pe nimeni, va acționa.
Și încă ceva, foarte important: „gazul gratis” de la ruși a fost temelia pe care s-a construit o uriașă schemă de corupție care a influențat decisiv politica și viața economică, atât în stânga, cât și în dreapta Nistrului. Amintiți-vă doar de uriașele scheme ale lui Plahotniuc din anii 2014-2016, de pe urma cărora a făcut zeci de milioane de dolari, printr-o firmă căpușă care intermedia cumpărarea energiei electrice. Schema de la Cuciurgan este încă de mică anvergură comparativ cu afacerea Metalferos, de la Uzina metalurgică de la Râbnița, care a funcționat aproape un deceniu și jumătate și a umplut cu sute de milioane buzunarele lui Plahotniuc.
Chișinăul cumpărând – chiar și la un preț bun, ofertă imposibil de refuzat – energia electrică produsă în Transnistria, a finanțat timp de decenii republica separatistă, cu liderii despre care declara că refuză să se întâlnească. Nu atât Rusia trimitea bani la Tiraspol, mai ales în ultimul deceniu, cât Chișinăul, ca plată pentru energia furnizată de Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan. Rusia trimitea gaz, pe care transnistrenii îl transformau în energie, pe care o cumpăra Chișinăul, finanțând – indirect – regimul de la Tiraspol. Anul 2022, când malul drept al Nistrului a ieșit din dependența de Gazprom, a fost un prim pas important.
Acum, prin suspendarea alimentării cu gaz a Transistriei, Moscova a făcut al doilea pas. Numai că Moldova nu este pregătită. Pentru a ieși din această schemă, Moldova avea nevoie de un plan finanțat de Bruxelles – un plan care nu presupunea mari investiții. În fond, capacitățile industriale și consumul din dreapta Nistrului sunt relativ modeste.