Robert Sapolsky, renumit profesor de biologie, neurocercetător la Universitatea Stanford din SUA și autor bestseller New York Times, atrage atenția asupra impactului negativ pe care polarizarea alegerilor îl are asupra sănătății sociale și individuale. Într-un interviu exclusiv pentru Smartliving.ro, el subliniază că, pentru a reduce stresul colectiv și a construi o societate mai echitabilă, este esențial să reducem inegalitățile și să educăm oamenii despre puterea colectivă de a schimba cursul evenimentelor, amintind exemplul Revoluției române.
- Robert Sapolsky este profesor în neuroștiințe la Universitatea Stanford și un cercetător cunoscut pentru studiile sale asupra comportamentului uman și al biologiei acestuia. Este autorul mai multor lucrări, inclusiv despre determinismul biologic și despre modul în care mediul, hormonii și factorii biologici influențează comportamentul.
Profesorul subliniază că polarizarea și inegalitatea din societăți, precum în alegerile din SUA și România, generează stres și ar trebui reduse pentru a crea o societate mai echilibrată, în care puterea colectivă poate aduce schimbări semnificative.
Profesorul Robert Sapolsky. Foto: Joakim StŒhl/SvD / AFP / Profimedia„Tocmai am urmărit inaugurarea lui Trump ca președinte și mă doare sufletul când mă gândesc ce ar putea urma. În acest sens, dacă vrei să reduci impactul stresului asupra sănătății oamenilor, redu inegalitatea, estompează marginile ierarhiei, învață-i pe oamenii care se urăsc între ei cine profită de pe urma acelei uri, convinge-i pe oameni că puterea colectivă de jos în sus poate răsturna aproape orice – amintiți-vă de Timișoara. (n.r. – Revoluția Română din 1989 a început în Timișoara, apoi a continuat în celelalte orașe din țară.)”, a declarat renumitul cercetător american.
Sapolsky susține că liberul arbitru nu există
Deși Sapolsky susține că liberul arbitru nu există, o teorie care a iscat controverse, el subliniază că acest lucru nu înseamnă că nu putem schimba viitorul. „Există multiple viitoruri posibile în orice moment, iar noi putem influența care dintre ele se întâmplă“, spune el. Schimbarea se petrece nu pentru că alegem, ci pentru că suntem influențați de circumstanțele în care trăim, explică el.
Întrebat în ce măsură pot modela părinții viitorul copiilor lor, Sapolsky spune că aceștia au un impact semnificativ asupra felului în care copiii lor gândesc și simt, inclusiv asupra conceptelor de liber arbitru și moralitate. „Chiar și cei care cresc dorind să fie diferiți de părinții lor sunt modelați de aceștia“, explică el.
„Cred că dacă un copil va crede că există un Dumnezeu sau nu, că există liber arbitru sau nu, că suntem prin natura noastră buni sau răi, și așa mai departe, este modelat enorm de părinți. Iar oamenii sunt în mod egal modelați, indiferent dacă cresc dorind să fie exact ca părinții lor, sau total diferiți de aceștia (sau undeva la mijloc)”, mai spune el.
În interviul citat, Robert Sapolsky discută și despre impactul abuzului asupra creierului, atât al abuzatorilor, cât și al victimelor.
În ceea ce privește abuzatorii, el subliniază că „doar un creier tulburat poate provoca rău în mod intenționat altora”, sugerând că problemele lor nu apar din neant, dar sunt încă insuficient înțelese.
În cazul victimelor abuzului, Sapolsky explică efectele devastatoare ale acestuia asupra creierului, menționând că abuzul cronic determină creșterea și hiperreactivitatea amigdalei, micșorarea hipocampului, subțierea cortexului frontal și epuizarea sistemului limbic de dopamină, toate acestea crescând riscul de depresie și anxietate. „Abuzul lasă tot felul de cicatrici neurobiologice care, împreună, cresc riscul de depresie, tulburări de anxietate, abuz de substanțe și așa mai departe.”
Sapolsky recunoaște că, deși înțelegem multe despre aceste efecte, nu știm încă suficient despre cum să vindecăm aceste traume cerebrale.
Identitatea personală, o construcție dinamică
În interviu, Robert Sapolsky mai explică faptul că „eu”-ul nostru, acea senzație de identitate personală, nu este un concept fix, ci o construcție bazată pe interacțiunile celor 80 de miliarde de neuroni ai creierului nostru.
El spune: „Ar fi important ca toată lumea să știe că neuronii sunt celule, niște mici structuri biologice alcătuite din molecule, iar ceea ce fiecare dintre noi percepe ca fiind „eu” este, pur și simplu, rezultatul interacțiunii a 80 de miliarde de astfel de neuroni – ce se întâmplă când 80 de miliarde de astfel de neuroni sunt aduși laolaltă.”
Acesta subliniază ideea că ceea ce numim „eu” nu este ceva stabil, ci este rezultatul complex al activității neuronale și al interacțiunilor dintre acești neuroni. Astfel, identitatea personală este o construcție dinamică, care depinde de modul în care aceste structuri biologice interacționează între ele.