După ce a luat un împrumut de 5.000 de dolari, pe care l-a garantat cu pământul moștenit de la părinți, ca să vină să muncească în România, un srilankez de 46 de ani s-a trezit victima unui lung șir de abuzuri. După ce s-a accidentat la muncă, a fost bătut de patron și, apoi, nu a găsit la autoritățile române sprijinul de care avea nevoie.
Este duminică, 17 noiembrie 2024. În Soare Lanka, unul din restaurantele srilankeze din București, ONG-ul AASR încearcă să explice, la firul ierbii, prevederile legale pentru muncitorii străini care lucrează în România. S-au strâns câteva zeci de oameni care ascultă în liniște. De traducerea din română în singaleză se ocupă o femeie la 40 de ani, dreaptă, fermă, cu o voce plăcută.
„Să ridice mâna aceia dintre voi care au acasă o copie a contractului de muncă”, spune președintele asociației, Cristian Ganea.
Nu răspunde nimeni.
„Știți că este dreptul vostru să aveți o copie a contractului de munca?”
Liniște.
„Câți dintre voi știu că depunerea actelor pentru obținerea permisului de ședere temporară este datoria voastră, nu a angajatorului?”
Nimic.
„Contractul de muncă este responsabilitatea companiei, dar permisul de ședere vă privește. Iar când angajatorii vor să vă păcălească, vă spun să stați liniștiți că se ocupă ei de tot”, le mai spune președintele asociației.
Anxietatea se simte atât de puternic în aer că ai putea-o desprinde cu lingurința.
„Știți că nu sunteți obligați să semnați nimic fără să vi se ofere o copie în engleză?”
„Știți că nu trebuie să dați actele voastre nimănui! Inclusiv dacă poliția vi le cere, i le arătați, dar trebuie să le luați înapoi!”
Eu particip la această întâlnire în calitate de jurnalistă care încearcă să cunoască mai bine și să înțeleagă această comunitate, tot mai numeroasă de la an la an. România invită anual peste 100 de mii de muncitori străini, din care o cotă semnificativă sunt srilankezi.
Sunt oameni calzi, cu ochii negri, păr bogat și ajung în România plini de visuri. Unii dintre ei, însă, vor regreta curând alegerea făcută.
La terminarea discuției cu reprezentantul ONG-ului, din mulțime pășește timid un bărbat cu geacă portocaliu-aprins, care poartă mănuși, deși este abia noiembrie. Scoate din ghiozdan câteva foi și are o întrebare.
Întâlnirea de la restaurantul Soare Lanka, unde o parte din srilankezii din București au aflat ce drepturi au. FOTO: Iulia HauA venit să muncească la o firmă de design interior, dar a ajuns la un abator
Deshan* (46) a ajuns în România în aprilie 2024, lăsându-și acasă fiica de opt ani, soția și promisiunea de a plăti în rate împrumutul de 5000 de euro, care i-a permis să se mute aici.
Agenția de recrutare la care a apelat în Sri Lanka, „Clever Solutions”, i-a obținut promisiunea unui loc de muncă la firma de design interior pentru automobile NBHX ROLEM din Brașov.
Ba chiar i-a trimis și confirmarea, semnată și ștampilată de Ministerul Afacerilor de Interne, Inspectoratul General pentru Imigrări din România. Cu toate acestea, din motive pe care nu s-a obosit nimeni să i le explice, a ajuns să muncească în abatorul companiei Agrolinevol, din comuna Dornești, județul Suceava, care se ocupă cu creșterea, procesarea și comerțul cu carne – bovine și ovine.
Spune că a lucrat acolo timp de șase luni, de luni până sâmbătă, de la șapte dimineața la opt seara, fără plată suplimentară și fără să-i explice nimeni că lucrează cu 100 de ore în plus pe lună față de cât prevede legea în România. Munca-i grea, dar nu se plânge de asta – „no problem”.
„Spui că te-ai tăiat în bucătărie, nu în timp ce munceai”
Doi livratori asiatici, blocați în trafic. FOTO: Lucian Alecu / Shutterstock Editorial / ProfimediaÎn după-amiaza de 19 august, Deshan folosea aparatul industrial de tăiat carne, când mănușa protectoare a rămas în interiorul mașinii care i-a retezat bucata superioară a degetului inelar de la mâna stângă. Povestește că, înainte de a fi dus la spital, a fost avertizat clar de manager: „Spui că te-ai tăiat în bucătărie, nu în timp ce munceai”.
Varianta lui Deshan e confirmată de Poliție. Purtătorul de cuvânt al IPJ Suceava, Ionuț Epureanu, ne-a spus că managerul firmei, Florin Lupășteanu, a declarat același lucru în timpul anchetei făcute ulterior.
Srilankezul a ajuns la Spitalul Municipal din Rădăuți după o oră și jumătate. Medicii au încercat să-i reatașeze partea din deget tăiată, dar după două zile, când s-a întors la spital, cu autobuzul, pentru schimbarea bandajelor, lucrurile se complicaseră. A fost trimis la spitalul din Suceava, unde i s-au pus din nou bandaje și i s-a spus să se întoarcă în patru zile. A ajuns înapoi mult mai devreme pentru că, după cum povestește acum, de sub bandaj ieșea un miros neplăcut și sânge de culoare neagră.
„Trebuie să îți tăiem degetul,” i-a spus medicul.
A doua zi după operație, a primit a doua veste proastă: „Nu arată bine, trebuie să mai tăiem.”
Purtătorul de cuvânt al Spitalului Județean din Suceava, Bogdan Bondaru, confirmă pentru HotNews povestea lui Deshan:
„Are numeroase prezentări la noi din luna septembrie, cu un traumatism la nivelul mâinii. S-a efectuat toaleta și s-a oferit tratament, apoi a fost dirijat către ambulatoriul de chirurgie plastică. El tot venea la noi, nu mergea la ambulatoriu. Un pacient mai greu cooperant”, a declarat reprezentantul unității medicale, fără să explice exact ce înseamnă „greu cooperant”.
Deshan a petrecut următoarele patru zile în spital și următoarea lună la cazarea oferită de angajator. Povestește însă că i s-a dat un ultimatum: „ori te întorci la muncă, ori pleci să-ți găsești în altă parte”.
Ca să vină în România și-a pus gaj pământul din Sri Lanka moștenit de la tatăl său
Avizul de muncă eliberat de statul român pentru Deshan. Din document reiese că srilankezul trebuia să ajungă la altă firmă decât a ajuns în realitateÎn total, srilankezul a avut parte de două operații în care i s-au tot tăiat bucăți din deget. Spune că nu a simțit deloc compasiune, ci doar faptul că nu este mai mult decât o rotiță care trebuie să se învârtă – altfel se pierd bani.
Are un frate în Sri Lanka și un verișor în Italia, singurii cărora le-a povestit tragedia, singurii în fața cărora plânge și cei care îl încurajează să se ducă în Italia; măcar acolo nu ar fi atât de singur.
Când l-am întrebat de ce nu se întoarce acasă, mi-a spus că aceasta nu este o soluție. A împrumutat cei 5000 de euro pentru a veni aici de la un cămătar, lăsându-i gaj pământul moștenit de la tatăl său, cu promisiunea că îl va plăti în rate, din salariul obținut în România.
Pe 21 octombrie, Deshan a intrat pe porțile aeroportului din Suceava, sperând că avea să treacă neobservat și să se îmbarce în avionul care să-l scoată din România Nici de data asta n-a avut noroc. Polițiștii de frontieră l-au oprit, i-au verificat permisul de muncă și au decis să îi sune angajatorul. Acesta a ajuns la Aeroportul Internațional Ștefan cel Mare unde i s-au înmânat, de către reprezentanții Poliției de Frontieră, toate documentele angajatului său: pașaportul, permisul de ședere, chiar și fișa primită la ieșirea din spital.
Pe 18 decembrie, am solicitat un punct de vedere, prin e-mail, Poliției de Frontieră Suceava. I-am întrebat pe reprezentanții instituției care a fost motivul pentru care i-au dat documentele de identitate ale lui Deshan angajatorului său. Nu am primit încă niciun răspuns.
„Nu l-am bătut, am avut o discuție mai aprinsă”
Deshan în spital. Fotografia ne-a fost trimisă de purtătorul de cuvânt al Poliției din Suceava, Ionuț EpureanuDeshan vine din Embilipitiya, un mic oraș de nici 60 de mii de locuitori – locul în care și-a câștigat traiul dintotdeauna ca fermier, cultivând orez și banane. Bărbatul de 46 de ani încearcă să poarte permanent un zâmbet când cineva i se adresează sau îl privește. Dar nu este un zâmbet adevărat: este doar gura care încearcă să ia forma a ceea ce pare un zâmbet. Este efortul lui de a-și păstra demnitatea, chiar și atunci când lacrimile, mereu ținute în frâu, îl trădează.
Când i s-a tăiat degetul pentru ultima oară, nu știa că avea să se întoarcă în Spitalul Județean Suceava. Deshan susține că a făcut ultima vizită la spital după ce șeful, împreună cu un grup de bărbați, l-au bătut, aproape rupându-i o coastă cu o piatră. A luat-o la fugă cu sângele șiroind, împiedicându-se de câteva ori în drumul către șosea.
Din nou, confruntăm varianta lui Deshan cu ceea ce spun autoritățile române. Potrivit purtătorului de cuvânt al I.P.J. Suceava, Ionuț Epureanu, spitalul a apelat poliția raportând „declararea unei situații de agresiune în vederea desfășurării unei anchete”. În urma acestei anchete, lui Florin Lupășteanu i s-a deschis un dosar penal pentru loviri și alte violențe, transmite Poliția din Suceava la solicitarea HotNews.
Potrivit instituției, patronul ar fi declarat însă: „Nu l-am bătut, am avut o discuție mai aprinsă”.
Deshan a rămas spitalizat două zile după bătaie, iar primul loc către care s-a îndreptat după externare a fost Biroul de Imigrări al Județului Suceava. Bărbatul spune însă că și această instituție l-a sunat pe angajator.
În fața reprezentanților IGI, angajatorul i-a promis că îi înapoiază toate documentele, dar, povestește Deshan, la ieșirea din instituție, i-a comunicat sec: „Dacă te mai prind pe aici te omor!”
HotNews a încercat să obțină un punct de vedere, prin telefon, de la Florin Lupăștean, patronul firmei Agrolinevol, care pe lângă Deshan mai are și alți cel puțin 60 de muncitori asiatici.
Când l-am întrebat dacă a reținut actele unui fost angajat, Lupăștean a evitat să răspundă, susținând că firma are foarte mulți lucrători și că nu poate cunoaște fiecare caz în parte. După ce i-am comunicat că, potrivit legii, este ilegal să rețină actele cuiva, a închis telefonul și a refuzat să mai răspundă la orice întrebare. I-am trimis ulterior un mesaj, dar nu am primit niciun răspuns.
Un proces improbabil
Deshan spune că după întâlnirea de la IGI a încercat să ceară ajutorul poliției care, din nou, l-a sunat pe patron și i-a cerut documentele srilankezului. „Sunt la imigrări”, a venit răspunsul patronului. Când srilankezul le-a cerut la IGI, aceștia i-au spus însă că nu le găsesc. Funcționarii i-au promis, însă, clemență.
Bărbatul trebuie să ajungă acum la ambasada Sri Lankăi din București pentru a solicita emiterea unui nou pașaport din țara de origine. Conform legislației, din momentul în care muncitorii străini ajung în România, au la dispoziție 90 de zile – timp în care angajatorul trebuie să dovedească la IGI că le-a întocmit un nou contract. La fel și când își schimbă angajatorul. Deshan a plecat de la IGI cu promisiunea verbală că, odată intrat în posesia noului pașaport, va avea la dispoziție 90 de zile pentru a-și găsi un nou angajator și va continua să lucreze în România cu acte în regulă.
Dar Deshan va trebui să aștepte până la șase luni pentru primirea noului pașaport pentru care trebuie să plătească echivalentul a 1715 lei, o sumă pe care nu și-o poate permite.
Nu și-a pierdut, însă, încrederea în justiție. Spune că dacă va ajunge la proces, va cere să se verifice camerele din aeroport, astfel încât judecătorul să afle adevărul: că, pe 21 octombrie, în jurul orei 10 dimineața, polițiștii de frontieră i-au luat actele și i le-au înmânat angajatorului său.
Șansele unui astfel de proces sunt însă infime; ar avea nevoie de un avocat, pe care ar trebui să-l plătească. Acum, el este însă doar un srilankez în România, care nu are nici acte și nici un loc de muncă legal.
Soția și fiica sa nu știu nimic din ce i se întâmplă în România – spune că nu vrea să le îngrijoreze. E destul că nu le trimite niciun ban de două luni și că riscă oricând să piardă singura avere: terenul cu orez și banane.
*Deshan nu este numele real al srilankezului. Am ales să nu îi folosim numele real pentru a-i proteja identitatea.
Precizare: Pentru că în urma publicării articolului mulți cititori ne-au scris că ar vrea să-l ajute pe Deshan, le spunem acestora că pot lua legătura cu Asociația Angajaților Străini din România, la adresa de mail office@aasr.ro sau la numărul de telefon +40766530129.