Potrivit celor mai recente date ale INS (octombrie 2024), România are peste 460.000 de șomeri, cam cât populația unui județ cum e Aradul. Există județe în care rata șomajului trece de 9%, iar în 11 județe șomajul depășește media pe țară (5,4%)
Cel mai mic șomaj- sub 1% este în Ilfov și în București, în vreme ce în Timiș, Cluj, Arad și Constanța rata șomajului e între 1 și 2%, arată datele Statisticii, consultate de HotNews.ro
Ce urmează? Perspectivele pieței muncii
Piața muncii va trebui să facă mai mult cu mai puțin – ne așteptăm la intensificarea presiunilor demografice care influențează oferta de muncă, arată un recent raport BRD.
În context mondial, potrivit FMI, până în 2030 creșterea ofertei de muncă la nivel mondial va fi de doar 0,3%. Țările care se bucură de un dividend demografic vor contribui la susținerea creșterii forței de muncă la nivel mondial, iar doi din trei oameni nou intrați pe piața muncii vor veni din India și Africa sub-sahariană, susține raportul BRD.
Deocamdată, șomajul defalcat pe județe arată ca în imaginea de mai jos, cu mari problemel în județe precum Vaslui, care se apropie de 10% șomaj, și o situație mai bună decât media în Ilfov și București (sub 1%) sau Constanța (sub 2%).
Noul „șerif” în oraș – Inteligența Artificială.
Potrivit „The Future of Jobs Report” lansat de Forumul Economic Mondial, peste 85% dintre firme spun că adopția tehnologiilor noi și extinderea accesului digital sunt tendințele viitorului, se mai spune în documentul citat.
Economiile avansate vor beneficia de inteligența artificială mai devreme decât economiile de piață emergente și în curs de dezvoltare. IA va spori locurile de muncă actuale, mai degrabă decât să le înlocuiască complet și va duce și la crearea de locuri de muncă complet noi. Cei care se pot adapta și învăța să folosească noile instrumente vor fi mai bine poziționați pentru a reuși.
FMI estimează că, în economiile avansate, inteligența artificială ar putea influența aproximativ 60% dintre lucrători, aproximativ jumătate dintre cei expuși obținând o productivitate mai mare și obținând venituri mai mari. Inteligența artificială ar putea afecta aproximativ 40% din locurile de muncă din economiile de piață emergente și 26% din locurile de muncă din țările cu venituri mici.
Joburile care vor dispărea treptat: secretare, casieri, servicii poștale, vânzători de bilete
Joburile care vor scădea treptat sunt cele care țin de secretariat, casierii, servicii poștale, vânzători de bilete și operatori care introduc date în computer. Cu toate acestea, este la fel de important să înțelegem limitările sistemelor de IA.
Angajatorii estimează că 44% din abilitățile lucrătorilor vor fi perturbate în următorii cinci ani și șase din 10 lucrători vor avea nevoie de programe de training. Cea mai mare prioritate pentru formarea de competențe este reprezentată de abilitățile cognitive – gândire analitică și creativă, urmate de AI și big data.
Munca hibridă va continua, fiind preferată și de angajatori și de angajați. Angajații mai ales percep multe beneficii asociate lucrului de acasă: economii de costuri (financiare, timp, energie), flexibilitate, spațiu de lucru personalizat și așa mai departe.
În prezent, România este prost adaptată pentru acest peisaj în schimbare din cauza multitudinii de slăbiciuni ale pieței muncii: rata ridicată de inactivitate a populației în vârstă de muncă, numeroși studenți lipsiți de un nivel adecvat de competențe de bază, o implicare slabă a populației adulte în învățarea pe tot parcursul vieții și o pondere scăzută a persoanelor care au abilități digitale de bază.
Rata de ocupare pentru grupa de vârstă 15-64 de ani a coborât la 63,3%. Gradul de ocupare a fost mai mare la bărbaţi (71,4% faţă de 55,1% la femei) şi la persoanele din mediul urban (68,9% faţă de 57,6% în mediul rural).
Sectorul privat a absorbit 82,8% din persoanele ocupate, sectorul public a concentrat 16,6% din ocuparea forței de muncă și 0,6% dintre persoanele ocupate lucrau în sectorul mixt. Din numărul total de persoane ocupate, 11,9% lucrau în sectorul agricol, 33,2% în industrie și construcții și 54,9% în servicii.
Rata ridicată a șomajului în rândul persoanelor cu vârsta sub 25 de ani rămâne îngrijorătoare (aproape 27%, față de media UE 14,5%), captând și atenția Băncii Naționale.
Persoanele în vârstă au o probabilitate de 5 ori mai mare de a rămâne în șomaj peste doi ani decât un tânăr de sub 25 de ani
Cu excepția celor de peste 50 de ani, la toate grupele de vârstă cei mai mulți stau circa 6-11 luni până să obțină un job nou. În cazul celor de 50+, durata șomajului este de peste doi ani. Sunt și din cei care își găsesc după o lună de așteptare, dar cazurile sunt puține (4%). „Grosul” (aproape o treime) așteaptă doi ani până să-și găsească un nou angajator.
Această trecere de la șomajul pe termen scurt la șomaj pe termen lung este deprimantă pentru cineva care dimp de 30 de ani a muncit fără întrerupere și care dintr-o dată se vede dat deoparte. Sunt peste 100.000 de români în această situație, potrivit datelor Statisticii.
Unii se văd în situația de a se pensiona anticipat tot sperând că se vor angaja.
Unii se văd în situația de a se pensiona anticipat tot sperând că se vor angaja. Ceea ce nici nu-și doreau și poate nici nu-și permiteau, spun experții din piața muncii.
Marian Ionescu este unul dintre acești șomeri de 50+ ani. A lucrat ca șofer, dar patronul a preferat să ia un tânăr care lucrează pe bani mult mai puțini. „Dacă am fi în America probabil că aș putea să-l dau în judecată pe motiv de discriminare de vârstă. Nu se compară experiența și abilitățile mele ca șofer cu cele ale unui puști. Dar suntem în România, nu la americani.”, spune dl. Ionescu, care a decis să facă taximetrie ca să aibă din ce trăi.
De cealaltă parte, angajatorii spun că cei de peste 50 de ani au probleme legate de adoptarea soluțiilor digitale și că, pe lângă salariile mari, ar mai fi nevoiți să investească în cursuri și traininguri pentru ei. „Or, dacă iau un tânăr digital native, mi-am rezolvat partea de trainuire”, spune un antreprenor din HoReCa.
Numărul românilor de peste 65 de ani care muncesc se va tripla în 10 ani
În urmă cu 30 de ani, ponderea seniorilor abia ajungea la 13%, mai spune Cătălin Ghinăraru, expertul pe care Comisia Europeană îl sună când discută despre piața muncii din România.
„Partea bună este că populația ocupată e în creștere și se va mări cu circa 1% pe an, ceea ce înseamnă o creștere anuală peste media UE-27 ”, explică Ghinăraru. Cercetătorul estimase încă de acum 30 de ani că va trebui să facem față provocării numite ”România multiculturală”, odată cu acoperirea posturilor vacante cu imigranți aduși din afara țării.
Cererea și oferta de muncă sunt decuplate în România, deoarece numărul tot mai mare de absolvenți se va confrunta cu o piață a muncii în care oportunitățile de angajare nu se vor potrivi cu pregătirea lor, arată un raport publicat acum câteva zile de Cedefop.
În ciuda ofertei tot mai mari de angajați cu studii superioare, vor exista dificultăți la ocuparea acestor joburi, iar aceste dificultăți vor face ca lucrătorii cu studii superioare să fie ofertați să lucreze pe posturi cu pretenții de studii non-superioare, la un nivel mai scăzut decât calificările pe care le dețin.
Sectoarele cu cele mai rapide creșteri în intervalul 2021-2035 sunt: Informații și comunicații 3,4% – creștere a ocupării forței de muncă în 2021-2035 . De asemenea, creșteri importante vor fi în sectoarele real estate, cercetare și banking.
Sectoarele cu cerere ridicată de angajare în următorii 10 ani: vânzători, construcții, transport, administrație. Doar o treime din joburile ocupate vor fi pentru angajați cu înltă calificare
Pe parcursul perioadei de prognoză, totuși, ocuparea forței de muncă în România este prognozată să crească cu 0,6-0,7% pe an, mult mai rapid decât creșterea de aproximativ 0,2-0,3% pe an prevăzută pentru UE-27 în ansamblu
În graficul de mai jos, ”harta” dificultăților la angajare în România în intervalul 2021-2030:
Nici tinerilor nu le e mai ușor…
Primul motiv pentru care tinerii nu-și găsesc de lucru este pentru că nu își caută un job, fiind preocupați cu studiile (530.000).
Al doilea motiv pentru care tinerii nu-și găsesc de lucru este tocmai pentru că sunt tineri. Lucrătorii tineri de astăzi sunt mult sub-angajați, așa cum au fost sub-angajați în ultimii 30 de ani. Tocmai pentru că sunt tineri.
Al treilea motiv pentru care tinerii nu își găsesc de lucru este că au aceleași probleme pe care le întâmpină și ceilalți solicitanți de locuri de muncă în urma recesiunii profunde și a recuperării lente.
Un alt motiv este că o încetinire a consumului (la care asistăm în această perioadă) duce la o scădere a cererii agregate, care duce la o scădere a cererii de muncă în general. Iar lucrătorii tineri sunt afectați mai puternic decât cei în vârstă de astfel de variații ale cererii agregate.
Școala, eterna problemă
Peste jumătate dintre ”subocupați” au studii de nivel scăzut, iar alți 43,4% au un nivel mediu de educaţie. Pe lângă această categorie, a subocupaților, mai avem și emigrația, care reduce forța de muncă disponibilă din România și coboară rata șomajului.
Potrivit unui raport publicat de Banca Mondială, aproape 3 milioane de români în vârstă de muncă lucrează în străinătate.
Dintre românii plecați în străinătate, un sfert sunt dintre cei cu studii superioare. Exodul de creiere are consecințe grave pentru dezvoltarea viitoare a României, iar orașe ca București, Cluj, Iași și Timișoara resimt din plin această presiune de pe piața muncii.
Problema esențială la noi, este că numărul de locuri de muncă generate de economie – mai ales cele bine plătite și cu perspective de carieră – sunt reduse.
Numărul absolvenților români având studii superioare crește foarte mult, în timp ce numărul de locuri de muncă care solicită studii superioare crește mult mai lent
Potrivit unor specialiști pe piața muncii, numărul absolvenților români având studii superioare crește foarte mult, în timp ce numărul de locuri de muncă care solicită studii superioare nu crește atât de mult.
Cu alte cuvinte apare un decalaj foarte puternic între ceea ce oferă economia reală și ceea ce vin să ofere generațiile care intră pe piața muncii și care au calificări tot mai înalte.
Teoretic, o rată scăzută se traduce prin faptul că salariații sunt capabili să-și poarte de grijă și că piața muncii e solidă, iar angajatorii și angajații au un bun comerț cu factorul de producție „muncă”.
Numărul salariaților plătiți cu salariul minim a crescut foarte mult în 2023, ajungând la 1,897 milioane. Practic, este o creștere de 52% comparativ cu 31 decembrie și reprezintă aproape o treime (28%) din totalul contractelor de muncă.
Economiștii tratează rata șomajului ca pe un indicator al presiunii din măruntaiele economiei.
Dacă mulți lucrători sunt subangajați, șomajul scăzut nu înseamnă nicidecum o piață a muncii puternică.
Faptul că salariații obțin și țin cu dinții de locurile de muncă plătite cu salarii proaste este un semn al unei oferte insuficiente de locuri de muncă.