Regina Elisabeta a II-a nu a fost informată oficial timp de aproape un deceniu că unul dintre cei mai importanți curteni ai săi a mărturisit că a fost spion pentru Uniunea Sovietică, conform unor fișiere recent declasificate de MI5, relatează marți BBC.
Istoricul de artă Anthony Blunt a fost, timp de decenii, Custode al Colecției de Tablouri Regale, având în grijă Colecția Regală de Artă oficială. El a recunoscut în 1964 că fusese agent sovietic încă din anii 1930.
Documentele publicate de MI5 arată că, deși Blunt le-a mărturisit că spionase pentru ruși în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, regretata regină nu a fost informată oficial decât după aproape nouă ani.
Când a aflat întreaga poveste în anii 1970, regina a reacționat caracteristic, păstrându-și calmul și fără a da semne de surprindere, conform documentelor declasificate transmise acum de MI5 Arhivelor Naționale de la Londra.
Decizia de a o informa oficial pe regină a fost luată pe fondul unor îngrijorări tot mai mari în guvernul britanic că adevărul va ieși inevitabil la iveală după ce Blunt, grav bolnav de cancer, va muri. Jurnaliștii britanici investigau deja cazul.
Istoricul de artă a fost apropiat de unul dintre cei mai infami spioni britanici din perioada Războiului Rece
Suspiciunile asupra lui Blunt au apărut prima dată în 1951, când colegii săi spioni Guy Burgess și Donald Maclean au fugit în Uniunea Sovietică.
Blunt fusese un prieten apropiat al lui Burgess încă din perioada studenției lor la Cambridge, în anii 1930 – parte a grupului de spioni cunoscut sub numele de „Cei Cinci de la Cambridge”.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Blunt a lucrat pentru MI5. După 1951, a fost interogat de 11 ori de Serviciul de Securitate de la Londra, dar a negat mereu implicarea în spionaj pentru Moscova.
Totuși, americanul Michael Straight le-a spus agenților FBI că fusese recrutat chiar de Blunt ca agent sovietic. În aprilie 1964, anchetatorul MI5 Arthur Martin l-a confruntat pe Blunt și i-a oferit imunitate în schimbul mărturisirii.
Blunt a declarat că a refuzat să fugă în URSS
Mărturisirea completă a lui Blunt este inclusă pentru prima dată în aceste fișiere. Pe lângă recunoașterea activității sale din timpul războiului, el a recunoscut că a menținut contactul cu Serviciul de Informații Rus și după război.
Blunt a declarat că l-a întâlnit pe un rus numit Peter înainte de plecarea lui Burgess și Maclean, dar nu și-a amintit exact motivul. A spus că Peter l-a încurajat să fugă și el, dar a refuzat. Anchetatorul a notat că Blunt nu părea „în largul său” în timpul declarației și că fiecare întrebare „era urmată de o pauză lungă” în care „părea că se luptă cu sine însuși pentru a decide ce să răspundă”.
În ciuda poziției proeminente a lui Blunt, puțini oameni din afara MI5 au fost informați despre mărturisirea sa. Au fost informați ministrul britanic al internelor de la momentul respectiv și cel mai important adjunct al acestuia.
Regina Elisabeta a II-a alături de Anthony Blunt în 1970, la 6 ani după ce MI5 a obținut mărturisirea acestuia despre activitățile sale de spionaj pentru sovietici, FOTO: PA Images / Alamy / Profimedia ImagesCum a aflat regina Elisabeta a II-a de spionul din palat
Secretarul particular al reginei a fost informat doar că Blunt fusese implicat în activități de spionaj și că MI5 intenționa să-l interogheze.
S-a convenit că, dacă Blunt s-ar îmbolnăvi grav, regina ar fi informată oficial, deoarece acest lucru ar putea genera interes mediatic legat de trecutul său.
În martie 1973, o altă notă de dosar consemnează că secretarul particular al reginei îi vorbise în sfârșit despre cazul Blunt. Nota menționează: „A luat totul cu calm și fără surprindere: își amintea că fusese suspectat încă din perioada de după cazul Burgess/Maclean”.
Biografa lui Blunt, Miranda Carter, a afirmat că crede că Elisabeta a II-a fusese informată neoficial la scurt timp după 1965. Ea crede că oficialii „au dorit să mențină un aer de negare plauzibilă”. Faptul că regina a primit vestea „calm și fără surprindere” sugerează, potrivit lui Carter, că aceasta trebuie să fi știut deja de istoria lui Blunt înainte să fie informată în mod oficial.
Trecutul lui Blunt a fost dezvăluit în cele din urmă în public de prim-ministrul Margaret Thatcher într-o declarație susținută în Parlament în 1979. El a murit în 1983, la vârsta de 75 de ani, după ce i-a fost retras titlul de cavaler.