Cele două interviuri pe care le-am publicat ca jurnalist cu Traian Băsescu au început un pic mai târziu. În ambele cazuri, președintele României a ținut să amintească felul în care se simțea pe nava pe care o conducea.
„Când intram cu petrolierul în Bosfor…”, a început el povestea. Fizionomia i s-a schimbat. A întins larg mâinile, ca să semnifice cât de mare, de greu și de necuprins era totul.
Cum stătea așa, cu brațele în aer, căpitanul atingea Podul Galata și povârnișurile cartierului muncitoresc Üsküdar. Malul european și cel asiatic ale strâmtorii Bosfor îi apăreau din fumul memoriei. Marinarul câștiga, uneori, lupta imaginației cu tracasările președintelui.
Nu vor pune niciodată armele în cui
Când îi auzi pe Mircea Lucescu și pe Ion Crăciunescu că polemizează, pe teme de acum 40 de ani, te poți gândi că cei doi se copilăresc, cu cruzime. Dar poate că, precum în cazul lui Traian Băsescu, nu e doar o ranchiună imemorială, ci un fel de a te defini. Personalități hipercompetitive, Lucescu și Crăciunescu nu vor pune, niciodată, armele în cui. Așa se odihnesc ei.
Citește integral opinia lui Cătălin Tolontan pe Golazo.ro