Aproape jumătate dintre gospodăriile din România au cel puțin o pisică, iar unul din 10 români a adoptat o pisică în pandemie, arăta un raport realizat de Ipsos în anul 2022. Un lucru poate mai puțin cunoscut este că mușcăturile de pisică sunt mai predispuse să se infecteze decât mușcăturile de câine, potrivit specialiștilor de la Institutul Național de Sănătate Publică. Iată la ce ar trebui să fie părinții atenți, copiii fiind cei mai predispuși să dezvolte o astfel de problemă.
Există cazuri, chiar dacă rare, când zgârietura sau mușcătura pisicii pot pune probleme. Boala zgârieturii de pisică este o boală mai puțin cunoscută, care poate apărea după zgârietura sau mușcătura unei pisici. Este o infecție cauzată de bacteria Bartonella henselae, a cărei purtătoare este pisica, și se declanșează atunci când bacteria pătrunde sub piele, potrivit Children’s Hospital din Philadelphia.
Pisicile și în special puii de pisică se infectează cu această bacterie de la înțepăturile de purici. Pisicile care sunt purtătoare ale acestei bacterii nu se îmbolnăvesc și nu au nevoie de tratament.
Și la oameni, boala zgârieturii de pisică dispare, cel mai adesea, de la sine, în două până la patru luni. Boala este mai frecventă la persoanele cu vârsta sub 20 de ani și nu poate fi transmisă de la om la om, ci doar de la pisică la om.
Cele mai frecvente simptome ale bolii zgârieturii de pisică, potrivit Stanford Medicine Children’s Health, sunt:
Simptomele bolii zgârieturilor de pisică pot să nu apară peste o săptămână după ce copilul a fost zgâriat. Uneori, întârzierea poate fi de până la 6 săptămâni.
Simptomele pot fi confundate foarte ușor cu semnele altei probleme de sănătate și, de aceea, dacă ele persistă, este recomandat ca cel mic să fie consultat de un medic, pentru stabilirea diagnosticului.
De regulă, medicul întreabă dacă copilul a intrat în contact cu pisici sau pisoi sau este indicat să îl informați în legătură cu acest lucru.
Medicul va căuta semne pe piele unde copilul a fost zgâriat sau mușcat de pisică și va verifica dacă există ganglioni limfatici umflați.
Pentru depistarea infecției sunt disponibile și teste de laborator, însă multe dintre ele nu sunt considerate concludente.
Tratamentul va depinde de simptomele copilului, de vârsta și de starea lui generală de sănătate.
Boala zgârieturii de pisică dispare, de obicei, fără tratament. Dar, în unele cazuri, în funcție de simptome, medicul îi poate prescrie copilului antibiotice. Complicațiile sunt rare. Totuși, atunci când apar, ele pot include probleme cu sistemul nervos, organele corpului sau ochii.
Ideal este să ai grijă atunci când copilul tău se joacă cu pisici adulte sau cu pui de pisică și să îl îndrumi să se joace cu ei cu blândețe.
Dacă cel mic se va juca cu duritate, acest lucru poate crește riscurile ca pisica să se simtă amenințată, să încerce să se apere și să muște sau să zgârie.
Dacă copilul a fost mușcat sau zgâriat de pisică, este indicat să spălați cât mai repede zona cu apă și săpun.
De asemenea, cei care au pisică în casă sau în curte ar trebui să folosească produse speciale de deparazitare, pentru ca pisicile să nu aibă purici.
Boala zgârieturii de pisică nu trebuie confundată cu toxoplasmoza, care este o boală mai gravă, în special pentru femeile însărcinate. Toxoplasmoza poate fi răspândită prin fecalele de pisică.
Sursa foto: Dreamstime.com