Un moment fără precedent pentru credincioșii români: între 30 aprilie și 8 mai 2025, Mănăstirea Pantocrator din Episcopia Alexandriei și Teleormanului va găzdui un pelerinaj istoric cu moaștele întregi ale Sfintei Împărătese Elena, aduse din Veneția. Este doar a doua oară în mai bine de opt secole când trupul neputrezit al sfintei părăsește cetatea lagunei.
Într-un interviu oferit postului Trinitas TV, părintele arhimandrit Serafim Baciu a explicat de ce acest pelerinaj reprezintă un eveniment cu totul excepțional:
„Sfânta a adormit în Domnul la Nicomidia. Trupul ei a fost dus la Roma, apoi la Constantinopol, în Biserica celor 12 Apostoli. În 1211, în timpul cruciadelor, trupul este furat și dus la Veneția, unde s-a păstrat, neclintit, până astăzi. Nu a ieșit din Veneția decât o singură dată, în 2017. Acum este pentru a doua oară când părăsește Veneția.”
Venețienii au o mare evlavie față de Sfânta Elena, a mai subliniat părintele arhimandrit:
„Pe lângă Sfântul Apostol Marcu, ocrotitorul principal al Veneției, o a doua ocrotitoare este considerată Sfânta Împărăteasă Elena. Ei țin foarte mult la Sfânta, o cinstesc cu mare dragoste.”
Această puternică legătură face ca plecarea moaștelor să fie cu adevărat un act excepțional, semn al unei mari binecuvântări pentru țara noastră.
Pelerinajul organizat la Mănăstirea Pantocrator se va desfășura între 30 aprilie și 8 mai, fiind așteptați zeci de mii de credincioși din întreaga țară. Trupul Sfintei Împărătese va poposi pentru câteva ore și la Catedrala Patriarhală din București, înainte de a fi întâmpinat cu rugăciune, lumină și lacrimi de bucurie la Pantocrator.
Evenimentul are loc cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și reprezintă unul dintre cele mai importante momente ale anului jubiliar 2025, în care se împlinesc 1700 de ani de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea și 100 de ani de la înființarea Patriarhiei Române.
Moaștele Sfintei Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare, aduc în mijlocul poporului român o mărturie vie a iubirii de Hristos, a râvnei pentru Cruce și a lucrării de unitate a Bisericii. Este o chemare duhovnicească la pocăință, întărire în credință și nădejde în biruința Învierii.