Regimul lui Bashar al-Assad și al tatălui său, Hafez al-Assad, a reușit să rămână la putere timp de peste 50 de ani prin aplicarea unor metode brutal represive inspirate în parte de Alois Brunner, un criminal de război nazist notoriu, care și-a trăit o parte din viață la Damasc, în calitate de confident pentru regimul Assad.
Eliberarea a mii de persoane închise în închisorile siriene a scos în evidență abuzurile comise de Assad în cele aproape cinci decenii la putere.
Regimul lor de teroare a fost stabilit în anii 1970, la începutul domniei lui Hafez al-Assad, care a folosit de experiența criminalului de război nazist Alois Brunner – cândva mâna dreaptă a lui Adolf Eichmann, arhitectul „Soluției Finale” în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Un raport de investigație din 2017 al revistei franceze Revue XXI a urmărit legăturile dintre regimul sirian și Brunner, acuzat că a trimis 128.500 de evrei în lagăre de exterminare, relatează France 24.
Brunner a fost responsabil de lagărul Drancy din afara Parisului din 1943 până în 1944 și a fost responsabil pentru deportarea a 24.000 de evrei francezi – sau evrei care locuiau în Franța – în lagărele de exterminare naziste. A fost condamnat în lipsă de un tribunal francez în 1954 pentru crime împotriva umanității și condamnat la moarte.
A fugit în Egipt, apoi în Siria
Dar la începutul anilor 1950, se crede că Brunner a fugit în Egipt și apoi în Siria, unde era cunoscut sub numele de Georg Fischer și a lucrat ca traficant de arme în Damasc.
Siria a oferit deja refugiu lui Franz Stangl, fost comandant al lagărelor de exterminare Sobibor și Treblinka.
Din Damasc, Brunner a complotat – cu sprijinul sirian – să-l elibereze pe fostul său superior, Eichmann, care fusese capturat de agenția de spionaj israeliană Mossad, în Argentina, în 1960, înainte de a fi judecat în Israel și spânzurat.
În ciuda negărilor autorităților siriene, prezența lui Brunner în Siria a fost un secret deschis la începutul anilor 1960.
A fost ținta a cel puțin două tentative de asasinat
În 1961, și-a pierdut ochiul stâng după ce a deschis o scrisoare bombă. Aproape 20 de ani mai târziu, o altă scrisoare bombă i-a smuls mai multe degete.
Consilier al serviciilor secrete siriene
În ciuda presiunilor internaționale de a-l extrăda, Brunner a rămas un protejat al regimurilor succesive de la Damasc în anii dinaintea loviturii de stat din 1963 efectuată de liderii partidului baathist sirian.
Până în 1966, Brunner a reușit să câștige un aliat puternic, Hafez al-Assad, tatăl lui Bashar al-Assad.
Brunner a devenit un confident al bătrânului Assad, care tocmai fusese numit ministru al apărării. Când Assad a preluat puterea printr-o lovitură de stat în 1970, Brunner a ajutat noul regim să stabilească un sistem eficient de represiune, inspirat de practicile celui de-al Treilea Reich.
"Complex, împărțit în numeroase ramuri care se monitorizează și se spionează reciproc, operând pe baza compartimentării absolute, acest aparat este construit pe un singur principiu: să țină țara prin utilizarea terorii nelimitate", scriu autorii investigației Revue XXI, Hedi Aouidj și Mathieu Palain.
Autorii investigației Revue XXI, Hedi Aouidj și Mathieu Palain, descriu aparatul de stat al vremii ca fiind "complex, împărțit în numeroase ramuri care se monitorizează și se spionează reciproc, operând pe baza compartimentării absolute, acest aparat este construit pe un singur principiu: să țină țara prin utilizarea terorii nelimitate".
Experiența cu Gestapo, crucială
În timpul noii sale vieți în Siria, Brunner și-a împărtășit expertiza în tehnici de supraveghere, interogare și tortură, bazându-se pe experiența sa cu Gestapo.
Metodele brutale pe care le-a predat serviciilor secrete siriene aveau să aibă o influență de durată asupra modului în care regimul reprima disidența politică.
Unul dintre mijloacele de tortură folosite de sirieni, bazându-se pe expertiza lui Brunner, a fost "Scaunul german", un suport în stil medieval folosit pentru a întinde coloana vertebrală a victimei.
Locul de înmormântare necunoscut și data decesului
Brunner a fost condamnat a doua oară de un tribunal francez în lipsă în 2001 pentru trimiterea a aproximativ 345 de copii evrei din lagărul de internare Drancy la moartea lor la Auschwitz și Bergen-Belsen.
Cererile de extrădare a lui Brunner de către Germania și alte câteva țări au fost întotdeauna refuzate de autoritățile siriene.
Deși Brunner nu a fost niciodată predat pentru a fi judecat, a pierdut treptat influența asupra autorităților până când a devenit o simplă monedă de schimb pentru regimul sirian. Atent să-și promoveze imaginea de modernizator, Bashar al-Assad, care a venit la putere în 2000, l-a abandonat în cele din urmă pe fostul consilier nazist al tatălui său.
Potrivit investigației Revue XXI, Brunner și-a pus capăt vieții în circumstanțe sumbre, închis de statul sirian la subsolul unei clădiri rezidențiale din Damasc. Au existat rapoarte că a murit în 2001 și a fost înmormântat în cimitirul Al-Affif din Damasc.
În 2014, Centrul Simon Wiesenthal, care urmărește criminalii de război naziști, a anunțat că îl elimină pe Brunner de pe lista celor mai căutați autori ai Holocaustului. Directorul său de atunci, Efraim Zuroff, a declarat că fostul ofițer SS a murit cu patru ani mai devreme.
"Sunt aproape sigur că el (Alois Brunner) nu mai este în viață", a declarat Zuroff pentru AFP, adăugând că el crede că Brunner a murit cu patru ani mai devreme la Damasc, unde se refugiase. Zuroff a spus că informațiile unui fost agent al serviciilor de informații germane indică faptul că Brunner a murit și că Centrul a decis să-l elimine de pe lista sa activă de căutare a criminalilor de război naziști și a colaboratorilor lor.
Brunner a rămas un nazist „nepocăit” până la sfârșitul vieții sale. Într-unul dintre rarele interviuri pe care le-a acordat din Damasc, el a declarat pentru Chicago Sun-Times în 1987 că evreii "meritau să moară pentru că erau agenții diavolului și gunoiul uman". "Nu am regrete și aș face-o din nou."