Catastrofa nucleară de la Cernobîl din 1986 rămâne un punct central de interes pentru comunitatea științifică, oferind numeroase oportunități de cercetare privind efectele de durată asupra mediului înconjurător. Radiațiile persistente, transformările ecosistemelor și adaptările speciilor la condițiile extreme continuă să fascineze oamenii de știință, care studiază consecințele pe termen lung ale unuia dintre cele mai grave dezastre nucleare din istorie, scrie interestingengineering.com.
Un studiu recent a analizat câinii care locuiesc în zona de excludere a centralei nucleare și a investigat posibilele mutații genetice cauzate de expunerea prelungită la radiații de nivel scăzut.
Cercetarea, derulată de reputate instituții de învățământ superior din Statele Unite, NC State University și Columbia University, a abordat diferențele genetice dintre câinii din apropierea centralei și cei din orașul vecin.
Studiul a descoperit 391 de regiuni genetice diferite între cele două populații de câini, unele dintre acestea fiind asociate cu procese de reparare a ADN-ului. Obiectivul principal al cercetării a fost identificarea potențialelor mutații acumulate în urma expunerii continue la radiații.
Dovezi ale mutațiilor transmisibile genetic
Analiza a examinat și dovezi ale mutațiilor transmisibile genetic, care ar putea persista de la generațiile anterioare, în pofida calendarului îndelungat de la accidentul din 1986.
Rezultatele nu au arătat prezența mutațiilor genetice cauzate de radiații, însă au sugerat că alți factori, inclusiv selecția naturală, ar putea explica variațiile genetice observate.
De asemenea, cercetătorii au subliniat necesitatea de a continua studiile privind efectele ecologice ale unor astfel de dezastre asupra mediului.
Concluziile acestui studiu au fost publicate în revista PLOS ONE, evidențiind astfel contribuția continuă a cercetării științifice la înțelegerea impactului radiațiilor asupra ecosistemelor.