Actriţa Joan Plowright, admirată pentru lunga sa carieră în teatru şi film, a murit la vârsta de 95 de ani, a anunţat familia sa, scrie The Guardian.
Plowright a fost aclamată pentru interpretările din primii ani ai English Stage Company la Royal Court şi la Teatrul Naţional, pe vremea când aceasta îşi avea sediul la Old Vic şi era condusă de cel de-al doilea soţ al ei, Laurence Olivier.
„Cu mare tristeţe familia lui Dame Joan Plowright, Lady Olivier, vă informează că ea a murit liniştit la 16 ianuarie 2025 înconjurată de familia ei la Denville Hall la vârsta de 95 de ani”, se arată în mesajul familiei. „Ea s-a bucurat de o carieră lungă şi ilustră în teatru, film şi televiziune pe parcursul a şapte decenii, până când problemele de vedere au făcut-o să se retragă. Şi-a preţuit ultimii 10 ani în Sussex cu vizite constante din partea prietenilor şi a familiei, pline de multe râsete şi amintiri plăcute. Familia îi este profund recunoscătoare lui Jean Wilson şi tuturor celor implicaţi în îngrijirea ei personală de-a lungul multor ani”.
Ea şi Olivier au apărut împreună în West End şi pe Broadway în „The Entertainer” de John Osborne, precum şi în versiunea pentru ecran. La Teatrul Naţional, a jucat rolul Portiei pentru Shylock al lui Olivier în „The Merchant of Venice”, precum şi roluri precum Masha în „Three Sisters”, Sonya în „Uncle Vanya” şi eroina eponimă din „Saint Joan” de Shaw.
Plowright s-a născut la 28 octombrie 1929 în Brigg, Lincolnshire, şi a urmat şcoala gimnazială Scunthorpe cu o bursă. Ea a fost al doilea din cei trei copii ai lui Daisy Margaret Burton şi William Ernest Plowright. Mama ei a fost un actor amator şi cântăreaţă de operă care a predat dansul; tatăl ei a fost un jurnalist pasionat de am-dramă. Întotdeauna şi-a dorit să fie actriţă şi a câştigat un trofeu de teatru la un festival local la vârsta de 15 ani. După ce a părăsit şcoala la 17 ani, a lucrat pentru scurt timp ca profesor suplinitor, înainte de a se pregăti la şcoala de teatru Old Vic din Londra.
Şi-a făcut debutul pe scenă în 1948, la Croydon, într-un spectacol intitulat „If Four Walls Told”, iar apoi s-a alăturat companiei de teatru Old Vic, unde l-a cunoscut pe actorul Roger Gage, cu care s-a căsătorit mai târziu. A dat o audiţie fără succes pentru rolul Biancăi în producţia scenică „Othello” a lui Orson Welles. Welles şi-a amintit de ea şi a distribuit-o pe Plowright în rolul lui Pip, băiatul de cabină, în versiunea West End a lui „Moby Dick” din 1955.
În anul următor, ajungând la English Stage Company a lui George Devine, ea „s-a simţit pentru prima dată complet acasă într-un teatru”, după cum a scris în memoriile sale „And That's Not All”. „Eram în contact cu oameni cărora le păsa, la fel ca şi mie, să creeze un teatru care să aibă legătură cu secolul XX. Mi-am găsit propria voce ca actriţă şi un sentiment exaltant al scopului”. „The Country Wife” de William Wycherley a fost primul ei succes la Royal Court şi, pe parcursul mai multor ani, a jucat în piese atât de diverse precum „Roots” de Arnold Wesker, „The Crucible” de Arthur Miller, „Major Barbara” de George Bernard Shaw (în rolul principal) şi „The Chairs” şi „The Lesson” de Eugène Ionesco, ambele transferate la teatrul Phoenix din New York, unde colegul ei de scenă în „The Chairs” a fost Eli Wallach.
În 1957, Plowright i-a luat locul lui Dorothy Tutin în producţia Royal Court a piesei „The Entertainer” de John Osborne, când aceasta a fost transferată în West End. Aceasta i-a făcut cunoştinţă cu Olivier, care îl interpreta pe Archie Rice, tatăl personajului ei. Acesta a fost impresionat de interpretarea lui Plowright în „The Country Wife” şi a redenumit-o în glumă „Miss Wheelshare”. „The Entertainer” a devenit, de asemenea, un film, iar Plowright va alege mai târziu o înregistrare cu Olivier cântând „Why Should I Care?” în rolul lui Archie Rice pentru una dintre selecţiile sale de pe Desert Island Discs. Plowright a ajuns cu piesa pe Broadway şi mai târziu a câştigat un premiu Tony pentru rolul Jo, adolescenta însărcinată din „A Taste of Honey” de Shelagh Delaney, cu Angela Lansbury în rolul mamei sale.
În 1960, Olivier şi Plowright au jucat într-o producţie scenică a piesei „Rhinoceros” de Ionesco regizată de Orson Welles la Royal Court. În acel an, Plowright a divorţat de Gage. În 1961, Plowright s-a căsătorit cu Olivier, după o mediatizare susţinută a relaţiei lor şi a încheierii căsătoriei sale cu Vivien Leigh.
În 1988, Plowright a regizat o piesă despre Marie Stopes, „Married Love”, iar în 1990 a jucat alături de cele două fiice ale sale, Julie-Kate şi Tamsin Olivier, într-o producţie „Time and the Conways” regizată de fiul său, Richard Olivier. Până în acel moment, cariera sa cinematografică a luat avânt.
În „Drowning By Numbers” de Peter Greenaway a jucat rolul mamei lui Joely Richardson şi Juliet Stevenson. Au urmat roluri într-o adaptare a romanului „The Dressmaker” de Beryl Bainbridge, comedia excentrică „I Love You to Death” şi „Enchanted April”, care a fost filmat în Portofino pe Riviera italiană şi care i-a adus o nominalizare la Oscar pentru interpretarea unei văduve imperioase. Popularul film „Tea With Mussolini” a adus-o înapoi în Italia şi alături de Zeffirelli, distribuind-o alături de Maggie Smith şi Judi Dench. Ea a interpretat rolul mamei surogat a unui băiat modelat după Zeffirelli.
În 2018, ea a apărut alături de Dench, Smith şi Eileen Atkins în filmul lui Roger Michell „Nothing Like a Dame”.