Cazurile de tularemie, cunoscută și sub numele de „febra iepurelui”, au crescut semnificativ în Statele Unite în ultimii ani, conform unui raport al Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC).
Această boală infecțioasă, provocată de bacteria Francisella tularensis, poate afecta atât animalele, cât și oamenii și este cunoscută pentru metodele variate și neobișnuite de transmitere, potrivit Science Alert.
Mod de transmitere a bolii
Infecția poate fi contractată prin:
- Mușcături de căpușe sau muște infectate;
- Contact direct cu animale contaminate, precum iepurii, iepurii de câmp sau rozătoarele;
- Aceste animale sunt deosebit de susceptibile la această boală;
- Expunerea indirectă, cum ar fi tunderea gazonului peste cuiburi de animale infectate, proces care poate elibera bacteria în aer.
Un astfel de caz a avut loc în anul 2000, în Massachusetts, unde un focar de tularemie a infectat 15 persoane și a provocat un deces. Situații similare au fost raportate în Colorado între 2014 și 2015.
Pericol pentru sănătatea publică
CDC clasifică Francisella tularensis drept agent biologic de nivel 1, datorită potențialului său de a fi utilizat în atacuri bioteroriste. În formele netratate, tularemia poate deveni fatală, deși rata generală a mortalității rămâne sub 2%.
„Riscul letal depinde de tulpina bacteriană și de modul în care boala se manifestă clinic,” menționează raportul CDC.
Între 2011 și 2022, s-au raportat 2.462 de cazuri de tularemie în 47 de state, o creștere de 56% față de perioada 2001-2010. Această creștere poate fi explicată prin îmbunătățirea metodelor de diagnosticare și raportare.
Printre regiunile cele mai afectate se numără statele centrale ale SUA. Comunitățile indigene americane prezintă un risc de infectare de cinci ori mai mare, probabil din cauza proximității faunei sălbatice și a stilului de viață. Alte grupuri vulnerabile includ copiii cu vârste între 5 și 9 ani, bărbații între 65 și 84 de ani și locuitorii din mediul rural.
Diagnostic dificil
Tularemia se manifestă în diverse forme, în funcție de modul de infectare, ceea ce poate îngreuna diagnosticul. Simptomele pot varia de la febră și oboseală, până la leziuni cutanate sau pneumonie severă.
Creșterea gradului de conștientizare privind metodele de transmitere și utilizarea măsurilor preventive, cum ar fi evitarea contactului cu animale sălbatice și utilizarea echipamentului de protecție, pot reduce riscul infectării. În cazul suspiciunii de tularemie, tratamentul prompt cu antibiotice poate salva vieți.
Tularemia rămâne o boală rară, dar evoluția sa recentă subliniază importanța vigilenței, atât pentru autorități, cât și pentru populație.