România are nevoie stringentă de creșterea capacității sale instituționale pentru a putea facilita și administra punerea în aplicare a unei multitudini de regulamente și reglementări europene, mai ales în domeniul energiei.
Este imperativ ca statul român să dispună de o expertiză aprofundată la nivelul autorităților implicate în negocierile purtate cu privire la impactul acestor reglementări europene asupra sectorului energetic. Este esențial să se creeze un cadru general care să favorizeze proiectele majore de investiții din energie (precum Neptun Deep) și adoptarea la scară largă a tehnologiilor moderne care fac obiectul tranziției energetice și este la fel de important să se construiască scheme de stat pentru finanțarea acestor investiții majore în conlucrare cu fondurile private. Printr-o politică industrială proactivă bazată pe inovare, România poate deveni competitivă și poate atinge cu costuri acceptabile și în termeni rezonabili obiectivele tranziției energetice.
Se vorbește din ce în ce mai mult despre reindustrializarea României și despre politicile publice care ar ghida acest proces. Nu știu sigur dacă ideea de reindustrializare se naște în urma mișcărilor europene - declarația industriașilor europeni, de la Anvers, din februarie și lansarea recentă a raportului lui Mario Draghi „The Future of European Competitiveness” („Viitorul competitivității europene”). La fel, nu știu sigur dacă tema apare în agenda publică doar pentru că poate fi o direcție plină de conținut în campania electorală în care suntem prinși deopotrivă candidați și alegători.
Dar știu că o relansare a industriilor românești nu poate fi realizată fără să fie luate în calcul cu seriozitate resursele naturale naționale. Și din acest punct de vedere, consider că gazele naturale de care dispune România au un rol crucial și complex în dezvoltarea industriei autohtone și - așa cum am subliniat și într-o recentă conferință - se vor situa de partea bună a istoriei viitoare a procesului de tranziție energetică.
Rolul gazelor naturale este crucial pentru că acestea sunt o imensă resursă care va purta pe umeri o bună parte din povara costurilor financiare și non-financiare menite să facă o poveste de succes din procesul românesc de tranziție energetică și de implicită transformare economică. Rolul producției autohtone de gaze naturale este deopotrivă complex, pentru că exploatarea acestei resurse va avea directă legătură cu asigurarea stabilității economice și a securității energetice regionale, cu necesarul de producție de energie în următoarele decade de tranziție, dar și cu procesul de adoptare de noi tehnologii menite să asigure în viitor atingerea obiectivelor naționale de decarbonare. Rolul proiectului de exploatare a gazelor naturale din adâncurile Mării Negre (Neptun Deep) precum și al altor proiecte de exploatare la mică adâncime (BSOG) este de netăgăduit când vine vorba de resursele care stau la temelia posibilului proces de relansare a industriilor românești. O reindustrializare a României nu poate fi gândită fără a se ține cont de rolul gazelor naturale în susținerea unor ramuri industriale competitive și în dezvoltarea de sectoare industriale bazate pe noi tehnologii, precum biometanul, geotermalul, captarea-stocare-și-utilizarea carbonului, hidrogenul etc.
Dar pentru acesta, România are nevoie de un pachet la fel de crucial și de complex de politici publice care să încurajeze și să ghideze dezvoltarea producției autohtone de gaze naturale în armonie cu dezvoltarea de noi tehnologii curate. Sectorul energetic este motor al economiei naționale și contributor cheie la bugetul de stat, prin plata de taxe și impozite, dar are nevoie de resurse de finanțare considerabile pentru adoptarea și punerea în practică a tehnologiilor moderne care reduc emisiile și amprenta de carbon. Pentru a se bucura de astfel de investiții majore, România trebuie să creeze un mediu de reglementare și un regim fiscal prietenoase cu investitorii, predictibile, stabile și transparente.
Actualul context regional volatil și scăderea progresivă a competitivității la nivel european impun readaptarea modelului de dezvoltare industrială a României, regândirea cadrului de reglementare, disciplina politicii fiscal-bugetare și asigurarea unui cadru general care să favorizeze finanțarea și adoptarea la scară largă a tehnologiilor verzi și prin scheme de stat, nu numai prin fonduri private, având în vedere faptul că unele dintre acestea sunt încă în fază de proiecte pilot, iar investițiile inițiale necesare sunt semnificative.
Doar prin politici industriale pro-active, România poate atinge obiectivele de reindustrializare, de competitivitate dar și țintele de decarbonizare impuse prin regulamentele europene. Viitoarele legi nu trebuie să pună bariere în calea dezvoltării sectorului energetic românesc - implicit producției de gaze naturale-, ci dimpotrivă, ar trebui să elimine orice bariere, astfel încât România să fie un câștigător net al procesului de tranziție energetică.