Nicolae Ceaușescu, liderul comunist al României, avea o relație complexă cu tradițiile de sărbători, respectându-le în aparență, dar adesea imprimate cu un stil personal, specific regimului său.
Apropiații săi au vorbit și scris mult despre viața privată a dictatorului, iar mărturiile acestora sunt adesea fascinante și revelatoare. Vasile Adam, Suzana Andrieș, Vasile Crișan și Camil Roguski sunt doar câțiva dintre cei care l-au cunoscut îndeaproape, fiind angajați ai regimului – bucătar, administrator de reședințe, maestru de vânătoare și arhitect peisagist.
Tradițiile de Crăciun și Anul Nou în familia Ceaușescu
Deși în perioada regimului comunist Crăciunul nu era oficial sărbătorit, Ceaușescu și familia sa păstrau o formă de respect față de tradițiile românești. Camil Roguski, arhitectul care a lucrat îndeaproape cu Ceaușescu, povestește că liderul aprecia atmosfera de sărbătoare, având o afinitate specială pentru iarnă, fiind născut în această perioadă. Crăciunul era marcat în stilul său personal: brazii erau aduși cu o săptămână înainte, iar reședințele erau decorate cu cetină verde. În plus, mai multe dintre acestea erau amenajate pentru a-l acomoda pe Ceaușescu, care, asemenea lui Stalin, alegea adesea dintr-o clipă în alta locul unde voia să petreacă sărbătorile.
Anul Nou era, de asemenea, sărbătorit, iar Elena Ceaușescu, născută pe 7 ianuarie, nu părea să fie interesată de tradițiile legate de Sfântul Ion, dar își organiza festivitățile de sezon într-un mod caracteristic stilului său. În perioada în care locuiau în cartierul Primăverii, cei doi soți mergeau duminica la biserica din Dorobanți, dar cu obiceiuri diferite: Elena se ducea la slujbă, în timp ce Nicolae se relaxa la cârciumă.
Episoade inedite din viața privată a lui Ceaușescu
Într-un episod mai puțin cunoscut, Camil Roguski povestește despre o întâlnire la care Ceaușescu apărea însoțit de un animal ținut într-o lesă aurită. Inițial, arhitectul a presupus că ar fi vorba de un câine, dar un membru al dispozitivului de securitate i-a spus că era, de fapt, un catâr. Ceaușescu, spune Roguski, se simțea atras de astfel de simboluri ale puterii, comparabile cu cele ale regilor eleni sau ale împăraților romani, care își plimbau animalele regale în lesă.
În această perioadă, Ceaușescu era fascinat de filmele istorice și de personalitățile din istorie. Constantin Boștină, secretarul său personal, se ocupa de corespondența liderului și de materialele literare pe care acesta le solicita. De altfel, Boștină a publicat o carte în care povestește despre viața la curtea lui Ceaușescu, iar cartea sa „În ochii ciclonului” aduce în prim-plan aceste detalii inedite.
Sărbătorile și tradițiile modificate în perioada comunistă
Revelionul în România comunistă avea o formă bine definită. Sărbătoarea începea cu un discurs al lui Ceaușescu, iar ulterior aveau loc urături și colinde cu versuri „de partid”. La miezul nopții, întreaga țară asculta mesajul oficial al dictatorului. De asemenea, „Sorcova” era recitată, dar cu versuri modificate pentru a reflecta idealurile regimului.
În primăvară, de Rusalii, tradiționalul dans al Călușului, un obicei oltenesc, a fost adaptat și regizat, eliminându-se elemente din ritualul original, precum figura „Mutului”. În schimb, dansul a fost transformat într-un spectacol artistic susținut de formațiile de la Casele Județene de Cultură.
Astfel, în România comunistă, tradițiile și sărbătorile erau uneori respectate, dar adesea modificate pentru a reflecta idealurile regimului și dorința de a impune un control total asupra vieții sociale, inclusiv asupra obiceiurilor de sărbători. Ceaușescu și soția sa, Elena, erau adesea în centrul acestor evenimente, transformându-le într-o manifestare a puterii lor politice.