Fenomenul care pune în pericol orbita Pământului și traficul spațial. Ce este Sindromul Kessler?
Experții în trafic spațial avertizează asupra unui fenomen periculos numit Sindromul Kessler, care ar putea transforma orbita Pământului într-o capcană de resturi. Coliziunile dintre fragmentele de gunoaie spațiale generează o reacție în lanț, crescând riscurile pentru sateliți și tehnologii esențiale, de la GPS la internetul de mare viteză. Pe măsură ce numărul obiectelor în orbită crește, experții subliniază că măsurile de prevenire sunt mai urgente ca niciodată, transmite CNN.
Sindromul Kessler este un fenomen periculos care descrie o reacție în lanț a coliziunilor între resturile de gunoaie din spațiu.
Aceste coliziuni generează din ce în ce mai multe fragmente, creând o „capcană orbitală” care poate afecta grav sateliții, stațiile spațiale și alte tehnologii esențiale pentru viața de zi cu zi.
Experții în trafic spațial avertizează că, pe măsură ce numărul obiectelor în orbită crește, riscurile și pericolele pentru infrastructura noastră globală devin tot mai mari.
Cum funcționează Sindromul Kessler?
Când un obiect din spațiu se lovește de altul, nu doar că acel obiect se distruge, dar generează și mii de fragmente mai mici care pot, la rândul lor, să colizioneze cu alte obiecte, ducând la o creștere exponențială a resturilor spațiale. Acest fenomen poate duce la o aglomerare periculoasă în orbită, în special în regiunile de joasă altitudine ale Pământului.
Coliziunile în spațiu nu sunt doar simple ciocniri de obiecte. Chiar și o mică bucată de debris poate lovi cu o viteză atât de mare încât provoacă daune semnificative. De exemplu, o piesă de metal de mărimea unei mingi de tenis poate distruge un satelit, iar fragmentele rezultate pot deveni la rândul lor periculoase.
Aceasta poate duce la pierderi majore, nu doar pentru misiuni spațiale, ci și pentru infrastructuri de pe Pământ, cum ar fi sateliții care oferă GPS, internet și telecomunicații.
NASA a avertizat că, în cazul în care Stația Spațială Internațională nu ar fi schimbat traiectoria în noiembrie 2024, debris-ul ar fi trecut la doar 4 kilometri de ea, iar impactul ar fi putut crea o depresurizare gravă a unor segmente ale stației.
De ce Sindromul Kessler este o amenințare reală
Conform specialiștilor în trafic spațial, problema resturilor orbitale a devenit tot mai gravă de-a lungul decadelor. Numărul obiectelor în spațiu a crescut exponențial, iar coliziunile anterioare între sateliți, teste de rachete și explozii necontrolate au lăsat sute de mii de fragmente în orbita Pământului.
Potrivit NASA, dacă această tendință continuă, numărul de resturi va atinge un punct în care va fi imposibil de evitat coliziunile. Dr. Vishnu Reddy, profesor la Universitatea din Arizona, afirmă:
„Numărul obiectelor din spațiu pe care le-am lansat în ultimii patru ani a crescut exponențial. Așadar, ne îndreptăm spre o situație pe care o tot evităm", a spus el.
De la primele lansări în 1957, au existat peste 650 de evenimente majore de fragmentare în spațiu, conform Agenției Spațiale Europene. Printre acestea, se numără coliziuni între sateliți, rachete care au explodat în orbită și teste de arme care au generat mii de fragmente de gunoaie. Un exemplu notabil a avut loc în 2009, când satelitul rus Kosmos 2251 a lovit Iridium 33, un satelit de comunicații american, rezultând aproape 2.000 de fragmente de debris.
În 2021, Rusia a lansat un test cu rachete care a distrus unul dintre propriile sateliți, creând mai mult de 1.500 de fragmente urmărite.
Tracularea obiectelor mici din spațiu este o provocare majoră. Majoritatea resturilor spațiale sunt prea mici pentru a fi vizibile sau prea departe în orbita Pământului pentru a fi detectate cu tehnologiile actuale.
Experții spun că doar obiectele mai mari de aproximativ 10 cm pot fi urmărite eficient, iar restul sunt invizibile. De asemenea, condițiile meteo în spațiu pot modifica traiectoriile obiectelor, făcând și mai greu să prezicem coliziunile. Bob Hall, directorul COMSPOC Corp., explică: „Chiar și cu cele mai bune senzori de astăzi, există limite ale ceea ce poate fi urmărit. Resturile mici sunt, de obicei, imposibil de urmărit.”
Ce se poate face pentru a preveni Sindromul Kessler?
Există două abordări principale pentru a combate această problemă: tehnologia de curățare a resturilor spațiale și reglementările mai stricte. Unele agenții spațiale și companii private lucrează la dezvoltarea unor tehnologii care să poată scoate resturile din orbită, cum ar fi vânarea și dezorbirea sateliților defecți.
De exemplu, Agenția Spațială Europeană a testat un prototip de „parasol” pentru a reduce viteza unui satelit, permițându-i să se dezintegreze în atmosferă.
Pe de altă parte, reglementările internaționale sunt esențiale pentru prevenirea acumulării de resturi. În 2023, Națiunile Unite au adoptat „Pactul pentru Viitor”, care îndeamnă la crearea unor reguli globale privind gestionarea traficului spațial și prevenirea deșeurilor.
Sindromul Kessler nu este doar o teorie; este o problemă reală, cu implicații grave pentru viitorul explorării spațiale și pentru infrastructurile vitale de pe Pământ.
Experții subliniază necesitatea unor măsuri rapide și eficiente pentru a evita o „capcană orbitală” care ar putea amenința sateliții, tehnologia și chiar siguranța astronauților. Dacă nu se iau măsuri, riscurile coliziunilor vor continua să crească, iar fără reglementări și tehnologii de curățare, traficul spațial va deveni tot mai periculos.
Dr. Nilton Renno, profesor la Universitatea din Michigan, compară situația cu poluarea oceanelor: „Analogia pe care îmi place să o fac pentru resturile spațiale este plasticul din oceane. Credeam că oceanele sunt infinite, dar acum realizăm că nu sunt, și dacă nu avem grijă, vom provoca daune uriașe.”