A fost una dintre cele mai remarcabile figuri din istoria științei, câștigând două premii Nobel în domenii diferite (fizică în 1903 și chimie în 1911). Însă cercetările sale, care au schimbat profund înțelegerea umană despre materie și radiație, i-au lăsat un preț mare de plătit – expunerea la radiații a avut efecte devastatoare asupra sănătății sale.
În urma unei vieți de muncă continuă cu substanțe radioactive, Marie Curie a fost înmormântată într-un sicriu de plumb, o decizie legată de pericolele radiațiilor la care fusese expusă.
Cauza morții celebrei savante Marie Curie
Marie Curie s-a stins din viață pe 4 iulie 1934, la vârsta de 66 de ani, după ce a fost diagnosticată cu anemie aplastică, o afecțiune gravă a măduvei osoase, care, la acea vreme, nu era încă asociată în mod clar cu expunerea la radiații. Deși radiațiile erau deja cunoscute, efectele lor nocive asupra organismului nu erau pe deplin înțelese în perioada în care Curie făcea cercetările sale.
Curie a lucrat în condiții extrem de riscante, adesea fără protecție corespunzătoare, manipulând substanțe radioactive precum radiu și poloniu. La acea vreme, riscurile legate de radiații nu erau încă înțelese, iar măsurile de protecție care au devenit standard ulterior în cercetările de acest tip nu existau. Astfel, expunerea constantă la radiații a avut un impact devastator asupra sănătății sale și este considerată principalul factor care a dus la moartea sa prematură.
Sicriul de plumb – măsura de siguranță
La momentul morții sale, în 1934, corpul lui Marie Curie a fost considerat încă periculos din punct de vedere al radiațiilor. Rămășițele sale erau încă radioactive, iar un sicriu de plumb a fost folosit pentru a preveni orice contaminare cu radiații care ar fi putut proveni din corpul său. Plumbul este un material cunoscut pentru proprietățile sale de a bloca radiațiile, iar acest sicriu special a fost o măsură de precauție extrem de necesară pentru a proteja atât oamenii care ar fi intrat în contact cu rămășițele ei, cât și mediul înconjurător.
În 1995, rămășițele lui Marie Curie au fost mutate la Panthéon, în Paris, un loc de odihnă pentru cei mai mari eroi ai Franței, alături de soțul ei, Pierre Curie. Totuși, trupul său a rămas îngropat într-un sicriu de plumb, ca măsură de siguranță împotriva radiațiilor. Chiar și astăzi, rămășițele savantei sunt păstrate în acest mod, ca o amintire a impactului pe care cercetările sale l-au avut asupra științei și asupra lumii.
Moștenirea științifică a lui Marie Curie
Marie Curie a lăsat o moștenire științifică imensă. Descoperirile sale în domeniul radioactivității au avut aplicații revoluționare, contribuind la dezvoltarea tehnologiilor cu raze X, radioterapiei pentru tratarea cancerului și progreselor în fizica nucleară. Curie a fost și un model pentru femeile din știință, deschizând drumul pentru ca viitoarele generații de cercetători, în special femei, să pătrundă în domeniul științelor, un domeniu predominant bărbătesc în acea perioadă.
Moartea lui Marie Curie a subliniat costul pe care l-au avut cercetările sale. Expunerea constantă la radiații, în condițiile în care măsurile de protecție nu erau dezvoltate încă, a dus la o boală devastatoare. Sicriul de plumb în care a fost înmormântată este o măsură simbolică și practică a pericolelor pe care le-a întâmpinat, dar și a impactului pe care munca sa continuă să-l aibă asupra științei.