Elegantă, independentă și, uneori, imprevizibilă, pisica se numără astăzi printre cele mai adorate animale de companie. Dar știați că pisicile nu au fost domesticite de oameni, ci s-au „adaptat” singure la viața alături de aceștia?
Povestea a început acum mii de ani, în perioada în care oamenii au început să practice agricultura. Primele pisici domestice sunt descendente ale pisicii sălbatice africane (Felis silvestris lybica), un animal solitar și timid. Odată ce oamenii au început să își depoziteze cerealele, au apărut inevitabil și rozătoarele. Iar unde există rozătoare, acolo vin și pisicile.
Pisicile sălbatice au observat că fermele și așezările umane le ofereau o sursă constantă de hrană – șoareci, șobolani și alte dăunătoare. În schimb, oamenii au început să tolereze prezența pisicilor deoarece acestea contribuiau la protejarea recoltei. Astfel, a fost stabilit un „parteneriat” tacit, bazat pe beneficii reciproce.
Care sunt principalele boli ce se pot transmite de la pisică la om. Ce atenționări fac veterinarii
Comparativ cu alte animale domestice, pisicile nu au fost niciodată obligate să se integreze în viața oamenilor. Spre deosebire de câini, care au fost selectați pentru diferite sarcini, pisicile au rămas mai degrabă în rolul de „spectatoare”. Totuși, comportamentul lor a evoluat de-a lungul timpului:
Pisicile care erau mai prietenoase și mai tolerate față de oameni au avut mai multe șanse să fie acceptate în comunități.
Pisicile domestice moderne au, în general, fețe mai rotunjite, o statură mai mică și o personalitate mai calmă comparativ cu strămoșii lor sălbatici. Aceste modificări sunt rezultatul coabitării cu oamenii.
Pisicile au realizat că, fiind adorabile și jucăușe, pot atrage simpatia oamenilor. La urma urmei, cine poate rezista unui tors liniștitor sau unor ochi mari care cer afecțiune?
La început, relația dintre pisici și oameni era una pur utilitară. Oamenii beneficiau de abilitățile pisicilor de a prinde dăunători, iar pisicile aveau acces la hrană și adăpost. Însă, pe parcurs, pisicile au devenit mult mai mult decât simple vânători de șoareci. În Egiptul Antic, ele erau considerate sacre, fiind asociate cu zeița Bastet, protectoarea casei și a fertilității.
Orașul din România care a ajuns pe locul doi în Europa la numărul de papagali dintr-o specie rară. Simpaticele păsări uimesc prin prietenia lor
În zilele noastre, pisicile nu mai sunt doar protecția hambarelor; ele au devenit tovarăși de suflet pentru milioane de oameni din întreaga lume.
Deși sunt domesticite, pisicile au reușit să își păstreze o mare parte din independența lor. Spre deosebire de câini, care depind mai mult de oameni, pisicile pot supraviețui cu ușurință pe cont propriu. Această caracteristică le conferă un farmec aparte – sunt animale care ne aleg pe noi, nu noi pe ele.
Poate că secretul legăturii noastre cu pisicile se află în echilibrul ideal dintre apropiere și distanță. Ele ne oferă afecțiune, dar doar atunci când doresc. Ne captivează prin eleganța lor, dar și prin momentele amuzante pe care le oferă. Iar torsul lor, acel sunet reconfortant, are chiar efecte terapeutice, contribuind la diminuarea stresului.
Dintr-un vânător sălbatic, acest animal și-a găsit drumul în casele și inimile noastre fără ca noi să încercăm cu adevărat să-l „îmblânzim”. Pisica a ales să trăiască împreună cu oamenii și, în acest proces, a devenit unul dintre cei mai loiali și fermecători companioni ai noștri.
Animalul-campion la licori bahice. Poate bea echivalentul a 21 de sticle de vin pe zi și nu se îmbată